Ador când descopăr idei așa faine pe blogul Anei și mai ales mă bucur că ne lasă să ne inspirăm pentru a da ideile acestea valoroase mai departe.

„Prima mea lecție de leadership pe care organizația mi-a servit-o am primit-o pe pământ polonez. Era momentul în care mă întrebam real dacă am abilități necesare pentru a fi pe drumul acesta. Opinia mea este că nu toată lumea poate, vrea sau trebuie să fie lider. Și eu eram în regulă, împăcată și confortabilă cu ideea de a nu fi catalogată ca unul. Feedback-ul primit din partea echipei pe care o coordonam, mi-a demonstrat însă contrariul. Știam să ascult, mai mult decât să vorbesc! Știam să mă concentreze pe creștere nu pe a demonstra că a greșit atunci când transmitem o opinie cuiva. Era mai important ca echipa (ca un tot) să fie bine, versus dorința mea de afirmare.

A doua lecție de leadership. Oamenii pot fi alături de tine pentru că aveți o viziune comună, asta nu înseamnă că pot să o ducă mai departe. După ani de implicare, alte proiecte aveau prioritate – așa că oamenii din club, cei care aveau viziunea de creștere mi-au luat locul. Așa cum e și firesc! Pentru mine scopul leadershipului este de a crește lideri, nu followers. Oferi din experiența ta, păstrezi aproape dacă e nevoie de tine, însă după un timp te dai la o parte. Acela este momentul în care afli dacă ești sau nu lider.

A treia lecție de leadership. E normal ca oamenii să aibă valori diferite. Și viziuni, și energii și strategii. E chiar sănătos într-o organizație. Însă momentul în care tu vrei să-ți impui viziunea ta, fără a-ți păsa peste ce valori sau oameni calci – atunci e momentul în care ai picat la capitolul leader. În vechiul program educațional de leadership – printre primele lucruri pe care le dobândești este abilitatea de a asculta activ. De a asculta pentru a înțelege, nu pentru a răspunde. A treia lecție a fost despre „așa nu!”. Despre importanța de a nu găsi probleme pentru fiecare soluție. De a nu lăsa frustrările tale și imposibilitatea ta de a păși în față să se transpună în feedback. De a nu avea capacitatea de a aprecia viziunea și dorința altora de a crește și atunci să le pui tot felul de piedici, doar pentru a îi păstra în rând cu tine.

A patra lecție de leadership pe care Toastmasters mi-a oferit-o a fost despre acceptare. Nimeni nu se compară cu nimeni. Fiecare este diferit, cu drumul lui și lecțiile lui. Și că de cele mai multe ori e bine să îți vezi de drumul tău și să te concentrezi pe a fi alături de cei care au aceleeași valori ca tine. Restul sunt cu drumul lor și valorile lor – și asta e ok. Este o organizație suficient de mare încât să aibă toată lumea loc. Iar la final cei care nu se regăsesc în „Respect, integritate, serviciu și excelență” vor merge pe alt drum. Acceptă și mergi mai departe.

A cincea lecție s-a referit la echipă. Multă lume scapă din vedere că pentru a merge departe e bine să mergi împreună. Asta înseamnă că dacă vrei să ai rezultate este important să ai în vedere nevoile grupului. Valorile lor…energia lor…potențialul lor. Comunicarea este cheie principală pentru a avea o echipă de succes. Ascultarea și oferirea de feedback într-un mod empatic! A doua cheie este lipsa dorinței de competiție. Suntem într-o organizație de voluntari. Nimeni nu câștigă – așa că a intra în competiție cu cineva din organizație este din start o bătălie pierdută pentru acel care se apucă de asta.”

Sperăm să te ajute aceste idei!