Abilitatea de a gândi şi vorbi în acelaşi timp, este o calitate importantă care poate determina de exemplu o notă mare la un examen, succesul la un interviu, o posibilă avansare sau chiar un parteneriat strategic. E nevoie de această abilitate indiferent de profesia pe care o aveţi: student, manager, consultant de vânzări, preot, profesor sau politician.

Din acest motiv, în cadrul fiecărei întâlniri Toastmasters, există o secţiune numită Table Topics (Jobenul cu subiecte) prin care, membri clubului sau invitaţii pot susţine un discurs impromptu, cu o durată între 1:30 şi 2:00, pe marginea unui subiect dat, subiect pe care de cele mai multe ori, vorbitorul îl află în momentul în care ajunge pe „scenă”. Această secţiune urmăreşte aşadar pe lângă dezvoltarea abilităţilor amintite anterior şi dezvoltarea altor componente esenţiale ale vorbitului în public: analiza şi conectarea cu audienţa, organizarea logică a ideilor, utilizarea umorului şi a varietăţii vocale, folosirea gesturilor, încadrarea în timp, dezvoltarea coerenţei în vorbire şi abilitatea de a face faţă unor situaţii neprevăzute.

Neil Chethik (http://www.neilchethik.com), un autor american de succes, era foarte speriat înainte de turneul de promovare al uneia dintre cărţile sale, deoarece rămânea fără idei în momentul în care trebuia să răspundă la întrebările care-i erau adresate în diferite emisiuni televizate. După ce s-a înscris şi a activat o vreme într-un club Toastmasters, el a recumoscut, că tocmai secţiunea Table Topics a fost cea care i-a oferit sprijinul de care avea mare nevoie. „Mă antrenam răsfoind  cartea de telefon şi vorbeam despre primul fragment din pagină cam un minut de fiecare dată!”, a spus Chethik adăugând: “Găsesc practicarea Table Topics nepreţuită, pentru că m-a învăţat să mă concentrez pe un subiect dat, şi poate chiar mai mult, să încep să am mai multă încredere în mine.”

Prin urmare, indiferent dacă sunteţi membrii sau invitaţi, preoţi, manageri, politicieni sau consultanţi în vânzări, data viitoare când participaţi la o şedinţă Toastmasters, luaţi-vă inima-n dinţi şi participaţi la secţiunea „Jobenul cu subiecte”! Veţi învăţa să vă prezentaţi ideile voastre într-un mod clar, fluent, inteligent şi convingător… şi asta cu doar câteva secunde de gândire!

Călin Iepure,
VP Public Relations, Timişoara Toastmasters

De-a lungul timpului, oamenii au studiat procesul prin care mintea umană generează ideile, cu scopul de a defini reţete de aplicat la oricine, oriunde şi oricând. Timpul a trecut, reţetele nu au ieşit la suprafaţă. Este acum clar că aceste reţete nici nu vor apărea vreodată, deoarece ele nu exista. În schimb, s-au evidenţiat reguli generale care ajută mintea să intre uşor în procesul de creaţie şi de producere a unor idei bune… chiar idei geniale. În cartea sa „O idee geniala”, Jack Foster detaliază mai multe astfel de reguli de condiţionare a minţii, însă în aceasta seara eu vă voi prezenta trei dintre ele: Fii predispus la idei, Adună mai multe fapte şi Învaţă să asociezi.

Fii predispus la idei. Este deja clar pentru toată lumea că mintea este cea care generează ideile. Acest lucru este fără dubiu. Fiecare dintre noi are o minte.Si acest lucru este fără dubiu. Si, sunt la fel de sigur că fiecare dintre noi a avut la un moment dat o idee, mai bună sau mai puţin bună. Deci, mintea fiecăruia dintre noi poate genera soluţiile de care avem nevoie. Atunci, de ce unii simt că ideile le scapă, în timp ce alţii abundă de idei? Care e diferenţa? Defapt totul este foarte simplu. Oamenii se împart în două categorii: cei care ştiu că soluţiile există şi că le vor găsi şi cei care nu ştiu că acestea exista şi nu ştiu că le vor găsi. Cei din prima categorie vor avea tot timpul idei, în timp ce cei din a doua categorie nu. Singurul lucru care îi deosebeşte este încrederea pe care o au în ei înşişi şi cunoaşterea faptului că există o soluţie (idee) pentru orice problema. De îndată ce vă îndoiţi de faptul că veţi găsi o soluţie la problema pusă pe masă, totul este pierdut. Trebuie să vă consolidaţi încrederea că sunteţi capabili de producerea unei soluţii… sau mai multe. Această încredere se acumulează în timp, prin experienţă, prin obţinerea de rezultate pozitive şi prin stabilirea unei stări mentale favorabile. Repeta-ţi în fiecare zi că eşti o fântână nesecată de idei, că ideile tale bulbucesc la fel ca apa de izvor. Oricum, este foarte important să accepţi faptul că ceea ce crezi despre tine este un factor hotărâtor al succesului. Henry Ford spunea: „Fie că te gândeşti că eşti în stare sau nu, ai dreptate în ambele cazuri”.

Adună mai multe fapte. Dacă deschidem acum un dicţionar şi căutăm cuvântul idee, una dintre definiţiile de acolo va suna în felul următor: „O asociere inedită, nouă, a unor elemente vechi”. Din această definiţie remarcăm ceva interesant: elemente vechi. Cu cat plaja de elemente vechi este mai mare, cu atât asocierile pe care mintea le poate face sunt mai numeroase. Din acest motiv este foarte important ca fiecare dintre noi să acumuleze cât mai multe conştiinţe din cât mai multe domenii. Bineînţeles, totul are o limită. Nu trebuie să devenim fiecare omul-enciclopedie, şi oricum, nu acesta este ţelul. Ţelul este de a nu deveni prinşi într-o „rutină de cunoaştere”, în care nu mai suntem receptivi la ceea ce este nou în jurul nostru. Trebuie să fim curioşi. Trebuie să deschidem ochii şi să vedem ceea ce se întâmplă în jur. Să fim receptivi la evenimentele din afara sferei noastre de confort, astfel încât mintea va avea o bază de cunoştinţe mai mare atunci când va fi necesară crearea unei noi idei. Bineînţeles că la început mirajul comfortului în care ne-am cuibărit ne va tenta să ne întoarcem la el. Vom fi tentaţi să alegem calea de minimă rezistenţă. Însă eu nu vorbesc de a alege sau nu calea de minimă rezistenţă, ci de a trai senzaţii noi, de a avea cât mai numeroase experienţe de viaţă. Comandă la restaurant o mâncare fără să ştii exact ce este. Învaţă limba chineză. Fă tiroliană. Studiază obiceiurile de căsătorie şi înmormântare la azteci. Orice care sa îmbogăţească baza de date din care mintea să extragă asocieri noi.

Învaţă să asociezi. Mintea umană trebuie învăţată sa facă asocieri. Nimeni nu se naşte cu această abilitate, ea este dezvoltată pe măsură ce timpul trece şi căpătam mai multe experienţe. Însă modul în care suntem capabili de a realiza aceste asocieri tine foarte mult de procesul de învăţare. Asa cum am zis şi mai devreme, asocierile pe care mintea umană le poate face rezultă din îmbinarea elementelor vechi, care există deja acumulate în „baza de date”. Dar mulţi oameni nu ajung să realizeze aceste asocieri din mai multe motive. Cele mai întâlnite sunt: lipsa de experienţă, frica de încălcare a regulilor şi frica de asumare a riscurilor. Experienţa se poate acumula prin mai multe metode, nu are rost să intru în detalii acum, dar în principal e necesar să ştiţi următoarele lucruri: soluţiile pot sta în locuri în care ne-am aştepta cel mai puţin. Din acest motiv, să nu rămâne închişi într-o sferă mică de idei, ci să deschidem ochii şi să ciulim urechile către domenii total diferite. De exemplu, cum credeţi că a reuşit George Westinghouse să inventeze frânele cu are comprimat? A observat soluţiile dintr-un domeniu complet diferit, anume mineritul, unde minerii foloseau ciocane cu aer comprimat pentru a sparge rocile. În afara de căutarea salvării în alte domenii, câteodată nu strică să căutăm soluţii în propria curte. De ce nu încercăm să vedem cu se aseamănă problema cu care ne căznim? Este ea asemănătoare cu ceva care există deja? Ce s-ar schimba dacă am altera puţin una dintre variabile? Nu ajungem la o problemă care este deja rezolvată? Frica de încălcare a regulilor este atât de înrădăcinată în unii oameni, incât îi împiedică să vadă soluţiile şi să aibe ideile care se află exact în faţa lor. Majoritatea realizărilor artistice şi a descoperirilor ştiinţifice sunt rodul unor încălcari flagrante a regulilor. Gaudi a încălcat regulile despre cum trebuie să arate o clădire şi acum este un exponent al arhitecturii secolului 20. Freud a încălcat regulile de tratare a bolilor mintale, iar acum orice student la medicină îi studiază cărţile. Si exemplele pot continua la nesfârşit. În cele din urma, totuşi, încălcarea regulilor trebuie făcută cu asumarea de riscuri. Trebuie sa fim curajoşi în strădaniile noastre. Oricum, obtinerea unei idei, prin definiţia ei implica asocierea de elemente care nu au mai fost asociate până acum. Există o posibilitate ca această  asociere să  nu fie favorabilă din prima încercare. Cine nu riscă, nu câştigă!

De unde ne vin ideile? De ce unii dintre noi au o grămadă de idei, iar alţii deloc? Există un secret, o tehnică? În nici un caz. Totul ţine de condiţionarea minţii. Timpul este scurt, şi ar fi fost mult mai multe de povestit. Dar eu m-am axat în această seară pe trei dintre cele mai accesibile căi prin care vă puteţi aduce mintea într-o stare favorabilă producerii de idei. Si nu uitaţi, fiecare dintre noi este un geniu. Lăsaţi-l doar să iasă la suprafaţă!

(Notă: fotografiile sunt luate din cartea “O idee genială”, Jack Foster, Ed. Humanitas 2006)

Discurs susţinut în cadrul unei întalniri Timişoara Toastmaters de către
Marius Pepu

În urmă cu ceva vreme, am avut nevoie de nişte semnături pe un contract încheiat între firma la care lucrez şi Universitate, prin care firma se obligă să-mi plătească taxele de şcolarizare. Toate bune şi frumoase, numai hai să vedem care este drumul pe care un om normal trebuie să-l parcurgă pentru a avea un asemenea contract semnat şi ştampilat în bună regulă.

Prima zi – Miercuri
M-am dus mai intâi la secretara de care aparţin la master să fac rost de contract. Lume multă nene, înghesuială. Descurcăreţ, cum mă ştiu, reuşesc să mă strecor cumva în secretariat şi fac rost de foile respective. Imi explică, apoi, în câteva cuvinte care e procedura.
- Super, îmi zic în gand, va fi simplu!

Mă îndrept apoi spre Registratură, care se află în altă clădire, la vreun kilometru de facultate. Aici a mers repede…

Urc apoi la etajul I şi mă grăbesc spre biroul consilierului juridic. Aici doamna consilier foarte amabilă îmi explică faptul că ea nu poate să semneze contractul deoarece nu e completat în întregimime şi că, în concluzie, trebuie să ma întorc cu el la secretariat.
- Sistemul e de vină! adăugă ea.

Fac iar un kilometru, mă chinuiesc să găsesc loc de parcare şi într-un final ajung în faţa secretariatului. Stupoare! Nimeni! Uşa închisă! Deasupra uşii un anunţ prin se comunică cum că doamna secretară nu va mai fi disponibilă decât de săptămâna viitoare. Mă duc la secretariatul alăturat şi de acolo mi se spune că sigur doamna secretară şefă mă va ajuta.

Ajung la intrarea în biroul doamnei secretare şefe, bat la usă… nimic! Văd o altă usă, dau să intru şi întreb:
- Bună ziua, o caut pe doamna…
- Aşteptaţi în faţa uşii, trebuie să sosească imediat!
Şi aştept, şi aştept…. Îmi pierd răbdarea şi intru din nou pe aceaşi uşă:
- Dar ştiţi, eu vreu doar să verificaţi dacă e completat corect acest formular.
- Dom’le n-am mai văzut noi formulare din astea! Aşteptaţi vă rog… şi mi se arată uşa din nou.
Una dintre doamne, mai inimoasă, imi ia totuşi formularul din mână se uită peste el completează două rubrici şi-mi zice cu satisfacţie:
- Acum e bine! Trebuie să mergeţi cu el la decanat!

La decanat mi se spune că domnul decan tocmai a plecat la aeroport şi că ar fi bine să revin mai târziu sau în cursul zilei următoare.

Ziua 2 – Joi
Dis-de-dimineaţă am ajuns la decanat. Cererea era deja semnată si ştampilată. Am mulţumit d-nei secretare respectuos si m-am îndreptat spre clădirea universităţii unde se află consilierul juridic.

După ce am căutat jumătate de oră loc de parcare, ajung într-un târziu în faţa biroului şi intru:
- Bună ziua, d-na consilier juridic, este?
- Îmi pare rău astăzi este în instanţă toată ziua… Mâine va fi aici!
Hmm… ce noroc am şi eu, îmi zic în sinea mea.
- Pot să-i las documentele acestea la semnat?
- Da, puneţi-le în tăviţa aceasta!

Ziua 3 – Vineri
Mă pornesc pe la ora 12 de la firmă. Ajung la universitate, găsesc cu mare greutate un loc de parcare la mama-naibii şi mă îndrept spre biroul consilierului juridic. Cererea era deja ştampilată şi semnată. Răsuflu uşurat… Mai am de obţinut doar încă o semnătură! Cea a rectorului!

Intru în birou:
- Bună ziua, domnul rector?
- Din păcate nu avem domnul rector azi! mi se răspunde.
- Dar puteţi să mergeţi la domnul prorector, a doua uşă pe dreapta, el sigur este aici!
- Vă mulţumesc!

Ajung în biroul prorectorului:
- Bună, am un contract pentru semnat!
- Din păcate domnul prorector nu este, tocmai a ieşit! Dar contractele acestea trebuie semnate de rector. Nu au nici o treabă cu noi!
Mă duc din nou la rectorat şi-i las contractul doamnei scretare care mă asigură că pe luni sigur va fi gata semnat.

Ziua 4 – Luni
Aceaşi poveste cu parcarea, pe care nu mai are rost să v-o mai spun. Ajung la rector:
- Bună ziua, ştiţi am venit după contractul, acela.
- A, da. E la domnul prorector. A doua…
- Da, ştiu, a doua uşă pe dreapta!

La prorector, după ce caută secretara câteva minute bune, într-un târziu imi dă contractul si adaugă:
- Mai aveţi nevoie de ştampila ovală! Mergeţi la rectorat!

La rectorat doamna secretară imi ştampilează contractul, între 2 discuţii cu alţi studenţi prezenţi în încăpere.
- Gata, îmi zice. Aţi scăpat!
- Mulţumesc mult, îi răspund eu încântat.

În loc de statistici

- am avut nevoie de 3 semnături
- am pierdut în total 4 zile lucrătoare
- “operaţiunea” a durat 6 zile
- am “colindat” 15 birouri
- am strabătut 12 kilometrii

Concluzia

“Trăim în România, şi asta ne ocupă tot timpul!”

Discurs susţinut în cadrul unei întalniri Timişoara Toastmaters de către
Călin Iepure

Unul din lucrurile care imi fac placere este mersul la pescuit si despre asta as vrea sa va povestesc si voua astazi. Ceea ce vreau sa va prezint este cum trebuie planuita o iesire la pescuit si de ce este nevoie.Pentru a avea o zi buna de pescuit se trece de obicei prin 3 faze destul de logice: Planificarea, Ziua de pescuit si intoarcerea de la pescuit.

PLANIFICAREA:

Din exterior pare un lucru simplu. Trezit de dimineata si plecat la balta, dar nu este chiar asa. Un pescar adevarat planuieste cu cateva zile inainte o iesire si cateodata acest lucru face diferenta intre o partida de pescuit ratata sau una incununata de succese.

In primul si in primul rand trebuie aleasa o locatie. Tinem cont aici de informatiile pe care le avem din partide anterioare, povesti ale altor pescari sau alte surse de informatie (prieteni, internet). In acest moment trebuie sa aflam ce fel de peste urmeaza sa pescuim si in concordanta cu acest lucru se vor alege unditele folosite si evident momeala.

Odata ales locul si presupunand ca ziua este deja stabilita, trebuie verificata vremea si solunarul. Atata timp cat facem din pescuit o activitate recreativa vrem sa prindem vreme buna, adica nici sa nu fie calduri de peste 35 de grade si nici sa nu ne trezim cu ploaie. Se spune ca si solunarul este important (fazele lunii).Totusi, eu am patit sa prind peste in zile in care nu trebuia si sa nu prind nimic in zile in care era dat ca si sigur.

Daca vremea tine cu noi putem sa pregatim sculele de pescuit. Conteaza foarte mult ce urmeaza sa pescuim si in functie de acest lucru se achizitioneaza diferite carlige, fire de pescuit si alte accesorii.

Momeala este ultimul lucru de care ne ocupam. Exista momeala care se cumpara de la magazin si aici includ si viermisori, rame, porumb sau altele mai sofisticate cum ar fi boyles de zmeura sau mamaliga de momit “Fat Lady”. Apoi exista ceva ce fiecare pescar isi pregateste singur si anume mamaliga. Daca cititi pe internet exista o multime de retete de preparat mamaliga si cu toate astea fiecare pescar are reteta lui pe care o tine secreta.

Un ultim lucru foarte important. Un pescar niciodata nu se bazeaza ca prinde peste pentru masa de pranz. Tot timpul sanwitch-ul facut de acasa e sfant si trebuie pregatit cu o seara inainte.

Daca toate aceste lucruri au fost parcurse, putem sa discutam despre faza 2 – Ziua de pescuit.

PESCUIT-ul

Toata lumea stie ca pestele trage dimineata asa ca dimineata la ora 5, la benzinariile din oras e plin de pescari care cumpara cafea “la pachet”. Trebuie ajuns pe balta cat mai devreme din doua motive. Unu: Locurile bune se ocupa rapid si Doi: Pestele este pregatit sa isi primeasca micul dejun.

Odata ajuns la locul faptei, se incepe activitatea si se inceraca la fiecare undita un alt tip de momeala. Abia dupa cateva ore se poate trage o concluzie de genul “Astazi trage la porumb”. Cu putin noroc incepe sa traga si pestele si atunci incepe spectacolul pe balta.

Toata lumea urmareste ce capturi scot din apa vecinii de balta, se ajuta unul pe celalalt si incep sa povesteasca de intamplari mai vechi. De obicei exista povesti de tipul: “Saptamana trecuta fix in locul acesta un prieten a prins 20 kilograme”.

Un lucru foarte important este sa si invatam ceva folositor, asa ca mersul la pescuit poate fi o buna ocazie de a fura meserie. Diferite moduri de a lega carligele, retete de mamaliga, locatiile bune si ieftine pentru cumparat scule pot fi aflate intr-o zi de pescuit. Exista chiar si o perioada preferata pentru acest lucru si anume mijlocul zilei. De obicei activitate se opreste la amiaza si lumea se incinge la povestit.

Seara este a doua perioada buna de pescuit. Se spune ca pestele se pregateste de cina, dar de fapt trecerea caldurii din timpul zilei este factorul important in acest caz. In functie de noroc, ziua de pescuit se termina mai devreme sau mai tarziu. Va pot spune din experienta, ca un pescar care prinde peste dupa peste nu o sa plece de langa apa atata timp cat mai vede pluta.

“INTOARCEREA DE LA PESCUIT”

Cateva lucruri trebuie facute dupa o astfel de zi. In primul rand povestea. Daca ziua a fost una norocoasa atunci se poate povestii exact ce s-a intamplat fara sa fie prea multe lucruri inflorite. Daca nu, pescarii se pun de acord cu povestea pe care urmeaza sa o zica acasa. Tineti minte ca minciuna are picioare scurte, dar in acelasi timp toata lumea stie ca pescarii sunt mincinosi deci nu se obosesc prea tare sa afle daca e adevarat sau nu ceea ce au auzit.

Daca ajungeti acasa cu peste, fie el din balta sau de la Selgros, acesta trebuie curatat si pus la rece. Mare grija sa nu aduceti pestele inghetat deoarece putina lume o sa va creada ca e prins si nu e cumparat. Un pescar adevarat stie sa curete pestele si nu lasa aceasta activitate sotiei sau mamei. Va spun si un secret pescaresc, daca vreti sa tineti pestele la congelator cel mai bine se pastreaza daca il congelati asa cum a iesit din balta (fara sa fie nici macar spalat).

Curatarea sculelor si punerea lor in ordine este la fel de importanta. Unii afla pe pielea lor ca daca lasa carligele cu momeala pe ele aceasta se va usca, daca betele raman ude este foarte posibil sa se umfle si sa nu mai poate fi posibila demontarea lor si cel mai important, niciodata nu lasati cutiile pline cu momeala. Majoritatea acestora au un miros aparte si atunci cand sunt “proaspete” ca sa nu mai vorbim de ceea ce se poate intampla daca sunt uitate pe sub masa cateva zile.

Nu stiu cati dintre voi sunt pescari dar incepand de astazi toti puteti sa fiti. Aveti nevoie de o undita cu nailon, carlig si pluta si sa urmati cele 3 faze despre care v-am povestit:

Planificarea - in care verificati vremea, alegeti locatia si pregatiti momeala

Ziua de pescuit - cu trezitul de dimineata, ales cel mai bun loc si prins cat mai mult peste

Si Intoarcerea de la pescuit – moment in care se spun povestile, se curata pestele si se pun sculele in ordine.

Discurs susţinut în cadrul unei întalniri Timişoara Toastmaters de către
Victor Tomescu