Abilitatea de a gândi şi vorbi în acelaşi timp, este o calitate importantă care poate determina de exemplu o notă mare la un examen, succesul la un interviu, o posibilă avansare sau chiar un parteneriat strategic. E nevoie de această abilitate indiferent de profesia pe care o aveţi: student, manager, consultant de vânzări, preot, profesor sau politician.

Din acest motiv, în cadrul fiecărei întâlniri Toastmasters, există o secţiune numită Table Topics (Jobenul cu subiecte) prin care, membri clubului sau invitaţii pot susţine un discurs impromptu, cu o durată între 1:30 şi 2:00, pe marginea unui subiect dat, subiect pe care de cele mai multe ori, vorbitorul îl află în momentul în care ajunge pe „scenă”. Această secţiune urmăreşte aşadar pe lângă dezvoltarea abilităţilor amintite anterior şi dezvoltarea altor componente esenţiale ale vorbitului în public: analiza şi conectarea cu audienţa, organizarea logică a ideilor, utilizarea umorului şi a varietăţii vocale, folosirea gesturilor, încadrarea în timp, dezvoltarea coerenţei în vorbire şi abilitatea de a face faţă unor situaţii neprevăzute.

Neil Chethik (http://www.neilchethik.com), un autor american de succes, era foarte speriat înainte de turneul de promovare al uneia dintre cărţile sale, deoarece rămânea fără idei în momentul în care trebuia să răspundă la întrebările care-i erau adresate în diferite emisiuni televizate. După ce s-a înscris şi a activat o vreme într-un club Toastmasters, el a recumoscut, că tocmai secţiunea Table Topics a fost cea care i-a oferit sprijinul de care avea mare nevoie. „Mă antrenam răsfoind  cartea de telefon şi vorbeam despre primul fragment din pagină cam un minut de fiecare dată!”, a spus Chethik adăugând: “Găsesc practicarea Table Topics nepreţuită, pentru că m-a învăţat să mă concentrez pe un subiect dat, şi poate chiar mai mult, să încep să am mai multă încredere în mine.”

Prin urmare, indiferent dacă sunteţi membrii sau invitaţi, preoţi, manageri, politicieni sau consultanţi în vânzări, data viitoare când participaţi la o şedinţă Toastmasters, luaţi-vă inima-n dinţi şi participaţi la secţiunea „Jobenul cu subiecte”! Veţi învăţa să vă prezentaţi ideile voastre într-un mod clar, fluent, inteligent şi convingător… şi asta cu doar câteva secunde de gândire!

Călin Iepure,
VP Public Relations, Timişoara Toastmasters

Asa ca eram curioasa ce se face in Timisoara. Impreuna cu un grup de prieteni, majoritatea traineri sau psihologi, ne-am hotarat sa “luam cu asalt” grupul Toastmasters Timisoara. Ne gandeam noi… Hmm! Crezi ca o sa invatam ceva nou? Oare sunt asa de buni? De unde au ei atata experienta?”
Eeee, si daca nu au, invatam impreuna ca doar noi vorbim in public de atata timp…”

Am ajuns la sedinta si m-am asezat, in spate… pentru a avea perspectiva clara a ceea ce se intampla. Stiam ca dupa primele minute o sa am o prima impresie, fie ea buna sau nu. Au trecut 15 minute… intalnirea devenea tot mai interesanta, discursurile tot mai captivante, iar eu… tot mai sigura ca ideea cu care am venit in minte, aceea ca s-ar putea sa nu am nimic de invatat, se facea tot mai mica de rusine.

Intr-adevar oricand ai ceva de invatat, mai ales de la membri clubului Toastmasters! Sunt oameni deosebiti, calmi, veseli, destepti si cel mai important, fara “mofturi si fite”.

Prima sedinta la care am participat, m-a impresionat atat de tare, incat am vrut sa ii am alaturi pe cativa dintre ei in emisiunea mea radio Colivia cu canari, sa ducem vestea ca… Toastmasters Timisoara exista!

Zis si facut! Ce a iesit… ascultati in continuare! Spor la ascultat!

articol de Simona Hupov

În urmă cu ceva vreme, am avut nevoie de nişte semnături pe un contract încheiat între firma la care lucrez şi Universitate, prin care firma se obligă să-mi plătească taxele de şcolarizare. Toate bune şi frumoase, numai hai să vedem care este drumul pe care un om normal trebuie să-l parcurgă pentru a avea un asemenea contract semnat şi ştampilat în bună regulă.

Prima zi – Miercuri
M-am dus mai intâi la secretara de care aparţin la master să fac rost de contract. Lume multă nene, înghesuială. Descurcăreţ, cum mă ştiu, reuşesc să mă strecor cumva în secretariat şi fac rost de foile respective. Imi explică, apoi, în câteva cuvinte care e procedura.
- Super, îmi zic în gand, va fi simplu!

Mă îndrept apoi spre Registratură, care se află în altă clădire, la vreun kilometru de facultate. Aici a mers repede…

Urc apoi la etajul I şi mă grăbesc spre biroul consilierului juridic. Aici doamna consilier foarte amabilă îmi explică faptul că ea nu poate să semneze contractul deoarece nu e completat în întregimime şi că, în concluzie, trebuie să ma întorc cu el la secretariat.
- Sistemul e de vină! adăugă ea.

Fac iar un kilometru, mă chinuiesc să găsesc loc de parcare şi într-un final ajung în faţa secretariatului. Stupoare! Nimeni! Uşa închisă! Deasupra uşii un anunţ prin se comunică cum că doamna secretară nu va mai fi disponibilă decât de săptămâna viitoare. Mă duc la secretariatul alăturat şi de acolo mi se spune că sigur doamna secretară şefă mă va ajuta.

Ajung la intrarea în biroul doamnei secretare şefe, bat la usă… nimic! Văd o altă usă, dau să intru şi întreb:
- Bună ziua, o caut pe doamna…
- Aşteptaţi în faţa uşii, trebuie să sosească imediat!
Şi aştept, şi aştept…. Îmi pierd răbdarea şi intru din nou pe aceaşi uşă:
- Dar ştiţi, eu vreu doar să verificaţi dacă e completat corect acest formular.
- Dom’le n-am mai văzut noi formulare din astea! Aşteptaţi vă rog… şi mi se arată uşa din nou.
Una dintre doamne, mai inimoasă, imi ia totuşi formularul din mână se uită peste el completează două rubrici şi-mi zice cu satisfacţie:
- Acum e bine! Trebuie să mergeţi cu el la decanat!

La decanat mi se spune că domnul decan tocmai a plecat la aeroport şi că ar fi bine să revin mai târziu sau în cursul zilei următoare.

Ziua 2 – Joi
Dis-de-dimineaţă am ajuns la decanat. Cererea era deja semnată si ştampilată. Am mulţumit d-nei secretare respectuos si m-am îndreptat spre clădirea universităţii unde se află consilierul juridic.

După ce am căutat jumătate de oră loc de parcare, ajung într-un târziu în faţa biroului şi intru:
- Bună ziua, d-na consilier juridic, este?
- Îmi pare rău astăzi este în instanţă toată ziua… Mâine va fi aici!
Hmm… ce noroc am şi eu, îmi zic în sinea mea.
- Pot să-i las documentele acestea la semnat?
- Da, puneţi-le în tăviţa aceasta!

Ziua 3 – Vineri
Mă pornesc pe la ora 12 de la firmă. Ajung la universitate, găsesc cu mare greutate un loc de parcare la mama-naibii şi mă îndrept spre biroul consilierului juridic. Cererea era deja ştampilată şi semnată. Răsuflu uşurat… Mai am de obţinut doar încă o semnătură! Cea a rectorului!

Intru în birou:
- Bună ziua, domnul rector?
- Din păcate nu avem domnul rector azi! mi se răspunde.
- Dar puteţi să mergeţi la domnul prorector, a doua uşă pe dreapta, el sigur este aici!
- Vă mulţumesc!

Ajung în biroul prorectorului:
- Bună, am un contract pentru semnat!
- Din păcate domnul prorector nu este, tocmai a ieşit! Dar contractele acestea trebuie semnate de rector. Nu au nici o treabă cu noi!
Mă duc din nou la rectorat şi-i las contractul doamnei scretare care mă asigură că pe luni sigur va fi gata semnat.

Ziua 4 – Luni
Aceaşi poveste cu parcarea, pe care nu mai are rost să v-o mai spun. Ajung la rector:
- Bună ziua, ştiţi am venit după contractul, acela.
- A, da. E la domnul prorector. A doua…
- Da, ştiu, a doua uşă pe dreapta!

La prorector, după ce caută secretara câteva minute bune, într-un târziu imi dă contractul si adaugă:
- Mai aveţi nevoie de ştampila ovală! Mergeţi la rectorat!

La rectorat doamna secretară imi ştampilează contractul, între 2 discuţii cu alţi studenţi prezenţi în încăpere.
- Gata, îmi zice. Aţi scăpat!
- Mulţumesc mult, îi răspund eu încântat.

În loc de statistici

- am avut nevoie de 3 semnături
- am pierdut în total 4 zile lucrătoare
- “operaţiunea” a durat 6 zile
- am “colindat” 15 birouri
- am strabătut 12 kilometrii

Concluzia

“Trăim în România, şi asta ne ocupă tot timpul!”

Discurs susţinut în cadrul unei întalniri Timişoara Toastmaters de către
Călin Iepure

Iubirea este intotdeauna magica, la inceput pare eterna si credem cu naivitate ca noi nu vom ajunge sa avem problemele parintilor nostri, ca vom trai fericiti pana la adanci batraneti. Totusi, cu cele mai bune intentii, dragostea continua sa moara, pentru ca nu avem rabdarea sa-l intelegem pe celalalt si sa-i respectam felul de a fi. Prea repede dam vina pe partenerul nostru pentru problemele cuplului, in loc sa evaluam propria abordare. Prea des presupunem ca daca partenerul nu reactioneaza in felul in care vrem noi, inseamna ca nu ne iubeste.

Vom afla in urmatoarele randuri cateva secrete despre martieni si venusiene care ne vor clarifica multe din situatiile pana acum neintelese sau ne vor arata o cale mai buna de abordare a lor.

In primul rand trebuie sa tinem cont de faptul ca valorile martienilor si ale venusienelor sunt diferite si ca se fac doua greseli majore: martienii in mod excesiv si eronat ofera solutii si invalideaza sentimente, iar venusienele ofera sfaturi nesolicitate si indicatii pretioase.

Barbatul se simte implinit atunci cand obtine rezultate concrete, motiv pentru care, atunci cand partenera ii povesteste problemele ei de peste zi, el o intrerupe frecvent oferind solutii.

“Domnilor martieni, chiar daca aveti o rezolvare la toate, opriti-va o clipa si ascultati cu empatie, si veti ajuta mai mult decat va inchipuiti.”

Pentru o femeie, in schimb, adevarata implinire este in functie de calitatea relatiilor pe care le are si de cat de mult poate sa-i ajute pe cei din jur. Pentru ea competitia nu e asa importanta, motiv pentru care i se intampla sa incerce sa ajute un barbat cu diverse sfaturi, nerealizand ca pentru el suna critic.

‘“Doamnelor venusiene, a-i oferi unui barbat un sfat sau a-i da indicatii este egal cu a-i spune ca nu stie ce face, ca nu e capabil sa se descurce singur si ca n-aveti incredere in abilitatile lui.”

Haideti sa descoperim care sunt nevoile primare in ceea ce priveste iubirea si ce ii motiveaza pe martieni si pe venusiene. Martienii se simt iubiti daca li se acorda incredere, apreciere, admiratie, aprobare si incurajari. Venusienele au nevoie, in schimb, sa primeasca iubire, intelegere, respect, devotament si validarea continua a sentimentelor.

“Domnilor martieni, nu faceti greseala sa credeti ca daca acum partenera voastra e fericita si sigura pe iubirea voastra, asa va fi mereu. Nu merge ideea ca “Te iubesc si te anunt eu daca se schimba ceva“. Validarea continua e vitala pentru o femeie.“

“Doamnelor venusiene, asa cum noua ne este frica sa primim, asa si lor le este frica sa ofere, pentru ca se tem ca s-ar putea sa nu fie suficient de buni, sa nu se ridice la inaltimea asteptarilor. Asa ca incercati sa fiti cat mai tolerante si sa nu le atrageti atentia asupra tuturor greselilor, dimpotriva subliniati ceea ce fac bine si ei vor fi tot mai motivati sa va faca pe plac.”

In ultima instanta as dori sa prezint doua trasaturi esentiale, care sunt poate cel mai greu de inteles si de acceptat de partener si anume: martienii sunt ca un elastic iar venusienele ca valurile marii.

Cand un barbat iubeste o femeie, el are nevoie, periodic, sa se distanteze inainte sa se apropie din nou, exact ca un elastic. Atunci cand se afla intr-o relatie, la un anumit nivel de apropiere, barbatul poate simti ca-si pierde identitatea si trebuie sa se retraga pentru a se putea regasi. Este un proces natural si sanatos.

“Este esential sa intelegem ca trebuie sa le acordam libertatea si spatial necesar, pentru a se putea intoarce din nou plini de iubire si pasiune. Asa cum nu noi hotaram ca ne este foame sau sete, nici ei nu decid sa se retraga. Este o nevoie instinctuala si nu trebuie sa-i facem sa se simta vinovati pentru asta, asa cum nu avem voie sa ne simtim noi insine vinovate pentru acest proces firesc al lucrurilor. Chiar daca este greu de acceptat si va simtiti neglijate, doamnelor venusiene, lasati-i sa se retraga si nu incercati sa-i urmati pentru ca doar atunci cand elasticul va fi intins la maxim se vor putea intoarce in siguranta. Iar cu timpul vor invata ei insisi sa va asigure ca se vor intoarce.”

Asa cum martienii au o oscilatie intre independenta si intimitate, venusienele au o stima de sine fluctuanta, ca un val, cand e foarte sus, cand e la fundul marii. In relatii, barbatii se retrag pentru a se putea apropia din nou, iar femeile “urca” si “coboara” in abilitatea lor de a se iubi pe ele insele si pe ceilalti.

“Domnilor martieni, trebuie sa intelegeti ca spre deosebire de voi, venusienele nu au invatat sa se iubeasca pe ele insele intai si aceasta nu este o problema asa ca nu incercati sa le “reparati” pentru ca nu sunt “defecte“, au doar nevoie de iubire, rabdare si intelegere. Ar fi naiv sa credeti ca o femeie poate iubi mereu cu aceeasi intensitate si e important sa acceptati ca atunci cand se afla pe fundul marii, nu este vina voastra, nu voi ati esuat. Este un lucru firesc, pe care nu il puteti impiedica prin suportul moral, dar puteti ajuta sa fie depasite mai usor aceste momente. Este esential ca ea sa se simta in siguranta sa treaca prin acest ciclu. Altfel va incerca sa-si suprime sentimentele negative si, o data cu ele, din pacate, vor fi suprimate si cele pozitive si iubirea moare.”

Acestea sunt doar cateva diferente majore intre barbati si femei: barbatii ofera solutii, femeile sfaturi, barbatii au nevoie de incredere si admiratie, femeile de iubire si intelegere, barbatii sunt ca un elastic, femeile ca valurile marii.

Ce este insa cel mai important de retinut este ca doar atunci cand martienii si venusienele vor fi capabili sa se respecte si sa accepte diferentele dintre ei, iubirea va avea o sansa sa infloreasca.

Discurs susţinut în cadrul unei întalniri Timişoara Toastmaters de către
Giorgiana Zamfir