Titlul de Competent Communicator certifică faptul că o persoană deţine competenţele de bază pentru a pregăti şi a susţine un discurs eficient. El se acordă fiecărui membru Toastmasters după parcurgerea în întregime a manualului Competent Communication, primul din seria materialelor educative dedicate oratoriei . Manualul conţine zece lecţii, fiecare dintre ele presupunând susţinerea unui discurs în care se pune accent pe câte o competenţă de bază în oratorie şi în care se utilizează abilităţile deja dobândite în lecţiile anterioare.

„Nu a fost greu, dar nici nu pot spune că a fost ușor să obțin aceasta recunoaștere internațională. Am avut și mai am o mulțime de lucruri de învătat. Aștept cu nerăbdare să încep seria de manuale avansate pe partea de comunicare pentru a ajunge Distinguished Toastmaster.

Vreau să le mulțumesc colegilor pentru răbdarea de care au dat dovadă, pentru evaluările pe care mi le-au oferit și pentru sfaturile pe care mi le-au împărtășit. Țin să mulțumesc ofițerilor și colegilor, fără de care acest club nu ar fi existat. De asemenea, îi mulțumesc și lui Silviu Trebuian pentru ideea și curajul de a aduce Toastmasters în Timișoara.”, a declarat Cezar Ilea, Competent Communicator și membru al clubului Timişoara Toastmasters.

“Țin să-l felicit pe Cezar Ilea în numele clubului Timișoara Toastmasters, pentru certificarea sa ca și Competent Communicator. A progresat foarte rapid prin intermediul celor 10 discursuri și a câștigat o mulțime de competențe vorbind în public. Menționez și faptul că Cezar este unul dintre cei mai activi membri, fiind un pilon de bază al clubului nostru.”, a adăugat Călin Iepure, Președintele clubului Timișoara Toastmasters.

Domnule toastmasters, stimată audienţă, dragi prieteni,

E TOAMNĂ!
Mirosul de brad învăluie văzduhul.
Casele gâfâie scoţând alene fumul.
Pomii şi-au luat mantaua de sărbătoare,
Râd şi se bucură sub razele calde de soare.
Păsările zgribulite din creangă-n creangă zboară.
S-a isprăvit dar belşugul de astă-vară.
Nopatea din ce in ce mai mult ne copleşeşte …
Lumina soarelui incetul cu incetul păleşte.
E linişte deplină în puterea nopţii …
Greierii au adormit stând la voia sorţii.
Gâzele, de ploaie, de mult au fugit !
Plouă zadarnic, plouă mărunt, necontenit.
Dar voi ce faceţi? Aţi şi adormit?
E frig afară si plouă mărunţit!

E TOAMNĂ!
Cu sufletele plânse merg la scoală copilaşii!
Cu chiu cu vai se trezesc ingeraşii …
Şi se târâsc sărmanii prin noroaie …
Şi se feresc de stropii de ploaie.
Cu sufletul trist îşi părăseşte mama pruncul
În faţa uşii galbene precum e lutul.
În fiecare zi acelaş chin, aceeaşi povară
În faţa uşii mari ca de moară.
Şi plânge adânc sufletul lor angelic
În colţ de clasă, în întuneric.
Şi afară ploaia bate mărunt la geam
În lumina diafană a unui bec dintr-un lighean.
Dar băiatul creşte şi se-drăgosteşte.
Visul unei nopţi de toamnă el trăieşte.
Abia aşteaptă zorii dimineţii …
Să o vadă pe ea, zâna frumuseţii.
Deşi e frig şi plouă necontenit
Demonul mic, îngeraş a devenit.

E TOAMNĂ!
Nostalgicul îngeraş e îndragostit de îngeraşă
Şi e atât de fină şi de gingaşă …
Dar ce să facă? Ce să-i zică?
Când o vede înţepeneşte de frică.
Cand o vede inima ii bate din ce in ce mai tare
Îi tot roşu, îmbujorat. Sa tremure el oare?
Şi îşi zâmbesc şi se roşesc
Când ochi în ochi se privesc.
Cu stângăcie de mană o apucă
Şi acasă nu ar vrea să se mai ducă .
Se plimbă pe sub castanii aurii
Cu zambetul unei adevărate bucurii.
Oare cât o fi ceasul de-i aşa întuneric?
Oare de acest vis mai e el vrednic?
Nu se face odată ziuă? Nu vin zorii dimineţii?
Să o revadă pe ea, jumatatea vieţii?
E atat de singur cand ea nu e prezentă …
Iar noaptea este atât şi atât de lentă.
Zâmbetul ei îl înseninează
Şi afară plouă şi brumează.

E TOAMNĂ!
Si ei se iubesc şi se-ndragesc
Sunt atata de timizi … se rosesc.
Visul unei nopti de toamnă cu toţii am trăit.
După un astfel de vis cu toţii am tânjit,
Un vis pentru alţii ne-mplinit,
Pentru alţii cu mult drag amintit.

E TOAMNĂ!
Nu mai visaţi ci trăiţi!
Zambiţi! Roşiţi! Iubiţi!

E TOAMNĂ!

Discurs susţinut în cadrul unei întalniri Timişoara Toastmaters de către
Cezar Ilea

Dragostea. Bătăi de inimă pentru dureri de cap. Sentimentul care vine în galop şi dispare în vârful picioarelor.

Buna seara dragi colegi, stimati invitati, domnule Toastmaster.

Cat de mult ne trebuie pentru a iubi? Ce iubim? Pe cine iubim? Ce e iubirea?

Micile mari intrebari ale vietii la care noi toti cautam raspuns…

Dar ce credeti ca este iubirea? Este acel sentiment inaltator care te face sa zbori din nor in nor, acei fluturi in stomac care nu mai au astampar? Daca aceasta este definitia iubirii atunci si unei gogoase ii impartasim iubire. Este cu forme delicate, usor rotunde, moale sau tare, dulce sau sarata. Cand o muscam tremura toata de placere. Mai sunteti cu mine? Despre ce vorbeam? V-am prins … numai la prostii va ganditi. Vorbeam doar de o gogoasa. Dar numai cand ne gandim ce gust bun are acea gogoasa plina de ciocolata, pufoasa, calda, cu rotunjimi perfecte …

Daca gogoasa ne poate oferi un astfel de sentiment inaltator, atunci cum poate fi descrisa o prajitura dulce cu crema de 4 degete, aluat fin, lucrat cu truda si cu sudoare? Ce poate fi mai sublim decat o astfel de prajitura apetisanta? Crema mai fina decat pielea unui bebelus, blatul mai aromat decat orice parfum iti trezesc la viata cele mai frumoase vise gustative. O muscatura dintr-o asemenea prajitura si ai ajuns in al noua-lea cer. De ce credeti ca oamenii manaca astfel de prajituri cand sunt tristi? Tocmai pentru a simti aceasta dragoste, acest sentiment, care se termina odata ce se termina prajitura. Ce credeti ca fac cand se termina prajitura? Ati ghicit! Mai comanda una.

Credeti ca poate fi ceva mai bun decat o prajitura? Poate o prajitura de ciocolata, desi eu nu ma dau in vant dupa astfel de prajituri. Dar o mamaliguta cu branza si smantana si cu jumari bine rumenite … ei da … asta este o desavarsire a gustului. Combinatia ideala dintre gras cum este slanina cu finetea smantanii si cu aroma branzeturilor fac aceasta masa desavarsita. Aproape nimica nu-i lipseste acestei mese …  eventual paharelul de tzuiculita.

Ce poate fi mai sublim, mai frumos decat o astfel de mancare? Nu ati ghicit? Sa va las sa ghiciti? Eu cred ca o cafea pregatita cu multa straduinta dimineatza devreme de cel drag poate fi mai frumos. Stiti de ce? Pentru ca este vorba despre cafeaua Jacobs, cafea cu alint aroma. Nu este cel mai frumos moment? Sa dormi linistit si sa te trezesti pe aroma preferata de dimineatza? Ce va puteti dori mai mult decat atat? Nu-mi raspundeti ca poate ma rusinez .

Un moment si mai frumos este cand te trezesti cu persoana iubita in brate. Cand o simti cum se cuibareste la tine in brate, ca un copil mic ce cauta adapost. In astfel de momente timpul se opreste, se uita la cei indragostiti apoi alearga nebun sa nu intarzie. Pacat ca incepe sa alerge timpul pentru ca acel moment trece extraordinar de repede, suna ceasul si totul se destrama.

Daca acesta este un moment sacru, sublim cum credeti ca este o partida de fotbal cu prietenii, evident in fata televizorului? Este cel mai sacru moment pentru baieti? Ce credeti ca fac ei? Pur si simplu se uita la unii care alearga dupa o minge si cand o prind dau cu piciorul in ea si se  mai si bucura de acest lucru. Cum sa te bucuri dintr-un asemenea nimic? Dar se poate. Ati observat trairile lor cat sunt de puternice. Explodeaza la fiecare pasa proasta, la fiecare gol, se enerveaza la fiecare decizie al arbitrului si venele din cap aproape le explodeaza cand acest arbitru da afara jucatorul favorit. Se traieste la maxim. Fiecare secunda conteaza. Trebuie neaparata sa marcheze. Dar cum se poate s-o lase sa scape? Trebuie s-o prinda si cand o prinde … Mai stiti despre ce vorbeam? Vorbeam despre meci, sper ca nu v-ati gandit la alte prostii.

Cat de mult ii iubiti voi fetele pe baieti cand se uita la meci … numai iubire din partea voastra pluteste in aer. Dar nu este o iubire la fel de mare ca si cum vedeti o pereche superba de pantofi … roz. Cu bretelute si cu toc si nu stiu exact ce mai au … dar siguranta costa prea mult pentru putinul material care-l au pe ei. Dar va indragostiti de acei pantofiori la prima vedere. Nu mai auziti nimica, nu mai vedeti nimica. Pur si simplu mergeti ca teleghidate, ii incercati si ii cumparati.

Ce sa mai zic despre posetuta acea neagra de care aveati nevoie? Ati vazut-o? Mi-a facut cu ochiul. Astfel de scuze folositi fetelor pentru a-i convinge pe barbati sa va lase doar sa priviti acea poseta. De parca acasa nu ati avea saci plini cu posete. Desigur, niciuna nu-i la fel de frumoasa ca si cea din vitrina si mi se pare si normal … nu este in posesia voastra. Nu stiu cum ne manipulati, cum va invartiti in jurul nostru, dar stiu un singur lucru: iesiti cu poseta din magazin.

Desigur ca posetutele si pantofiorii nu sunt totul. Nu stiu cum ne puteti convinge dupa ce ati dat o caruta de bani pe asemenea accesorii sa intrati si in magazinele de haine. Desi doar ne spuneti ca nu cumparati nimica iesiti fara nici un leu in buzunar din magazine, cu zambetul pe buze, linistite, calme, entuziasmate. Daca ar fi sa comparam aceste sentimente cu un sentiment de iubire ne apropiem. Desigur nu poate fi substituit, sa nu ma intelegeti gresit, dar se apropie.

Eu va inteleg. Si noi baietii avem micile pasiuni cu masinile de orice fel. Daca se baga in priza si face un pic de zgomot o luam. Nu se stie cand ne trebuie. Daca se mai si invarte sau aprinde vre-un bec ii deja luata. Cum sa te desparti de asa ceva? Evident ca dupa ce este cumparata mai trebuie si folosita. De cate ori credeti ca este folosita? Maxim de 2 ori pe an … sper ca va dati seama ca tot despre masina vorbesc.

Aceste clipe minunate atat pentru baieti cat si pentru fete sunt efemere. Ai clipit si au trecut. In schimb clipele romantice, cele petrecute in doi dainuiesc.

Desi baietii si fetele sunt atat dediferiti ii unesc momentele romantice, momentele siropoase cum le numesc baietii. Desi suntem niste excroci sentimentali si lucram mul la sentimentele fetelor ne place sa fim in centrul atentiei. Ne plac momentele siropoase. Ne plac plimbarile prin parc, chiar daca a 2-a zi comentam cu dispret pe unde ne-a tarat sotia sau prietena sau amanta. Fiecare dupa caz. Dar de ce sa fugim de astfel de sentimente? De ce ne e frica sa recunoastem ca si noi barbatii avem nevoie de tandrete? Ne e frica sa nu se faca misto, baza de noi? Cine sa faca misto de noi? Tot noi, beietii, facem misto. Dar nu ne supara cnd ii alt subiect numai cand este vorba despre dragoste. Asta ar fi particular femeii. Sa zicem ca asa este. Ca este particular femeii sa fie romanitca, siropoasa, dragastoasa. Daca nu ar fi asa am avea de-a face cu un barbat. Nu vreau sa mergem cu discutia in aceasta directie pentru ca imaginile nu sunt favorabile. Dar daca noi nu facem nimica si femeia se ofileste ca o floare. Daca s-a ofilit se usuca si pica … vorbeam metaforic despre floare … sa nu va ganditi la te miri ce prosti.

Toti iubim micile placeri ale vietii. Cu totii iubim ciocolata. Sau prajitura, oricare ar fi ea. Dar cel mai mult iubim clipele romantice. Clipele cand tinem sau suntem tinuti in brate. Cine nu are ce strange in brate strange din dinti.

Va indemn sa aveti cat mai multe clipe romantice de care sa va amintiti cu placere. Si cele mai frumoase momente de dragoste sunt cele petrecute impreuna.

Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi. (Charles Dickens)

Discurs susţinut în cadrul unei întalniri Timişoara Toastmaters de către
Cezar Ilea

Astazi am spart gheata, am avut prima prezentare in cadrul Toastmasters. Subiectul? Orice legat de mine, asa scria in manual. Ce puteam alege mai simplu decat sa ma prezint pe mine insumi, ca blogger? “De ce blogger? (despre cum am ajuns sa fiu blogger)” s-a numit scurta mea prezentare.

Zic scurta prezentare pentru ca trebuia sa aiba undeva intre 4 si 6 minute, dupa ghid, dar mi-am stabilit de acasa 4.30 ca tinta, am ajuns la concluzia ca imi vor trebui vreo 5 inainte de a incepe, iar in final am terminat in peste 6 minute… Recordmanul zilei, cu 33% peste timpul limita.

Am fost entuziast si aparent am atras prea bine atentia publicului. Gramaticiana mi-a spus ca nu a apucat sa noteze greseli prea multe poate si pentru ca le-am acoperit prin energia prezentarii (eu speram sa nu fi avut). Eu am ras, lumea a ras, a fost de bine.

Emotii nu pot spune ca am avut prea mari, dar trebuie sa recunosc ca si zambetele binevoitoare din sala m-au ajutat. Cea mai mare teama a fost ca nu voi mai retine discursul in forma in care-l gandisem acasa si, cum de ce ti-e frica nu scapi, asa am facut, nu l-am retinut complet, am uitat o serie de informatii (pe care mi le si notasem), dar mi-au venit in minte altele. La sfarsit lumea a fost impresionata pozitiv, deci mi-am atins scopul.

Desi evaluatorul meu (da, fiecare vorbitor are un evaluator personal, misto, huh?) a fost placut surpins (era o ea, de fapt, Delia), mi-a spus ca am dat impresia de discurs atent pregatit si m-a laudat mult, eu as fi fost mult mai critic cu mine. In afara de pauzele dintre idei (care aparent nu au fost destul de lungi) si tranzitia intre punctele discutate eu as mai fi adaugat structura prezentarii din PowerPoint, care niciodata nu-mi place cum iese.

Despre restul intalnirii nu am prea multe de zis, am fost implicat activ de asta data si nu am putut sa observ prea multe, in afara de faptul ca la un moment dat totul luase o viteza de nici eu, ca om care se presupunea ca stie despre ce e vorba, nu am reusit sa ma dumiresc prea repede de ce se intampla – ma refer la sectiunea “Table Topics”, unde, de asta data, invitatii sau membrii fara roluri active trebuia sa convinga pe cineva intr-o situatie ipotetica (”Esti la coada in Praktiker cu un singur bec in cos si trebuie sa-i convingi pe cei de la coada ca nu au cumparat tot ce le trebuia si sa se intoarca la cumparaturi”.

Per total m-am distrat si abia astept urmatoare intalnire, cand o sa fiu “Evaluator de Leadership”. Cool me.

Articol scris de Dan Stefancu si preluat de pe deceblog.net

Dacă eşti la fel ca majoritatea oamenilor, vorbitul în public nu este punctul tău forte. Totuşi, toate sondajele arată faptul că abilităţile de prezentare sunt de o importanţă crucială atât la locul de muncă cât şi în comunitatea în care activezi.

Persoana care posedă abilităţi puternice de comunicare are un avantaj clar asupra limbiilor înnodate ale colegilor, mai ales pe piaţă competitivă a locurilor de muncă din ziua de azi. Mulţi oameni plătesc mii de euro pentru seminarii prin care să dobândească aptitudinile şi încrederea necesară pentru a face faţă unui public.

O opţiune mai puţin costisitoare şi totodată foarte bine văzută în ceea ce priveşte cercurile înalte de afaceri, o reprezintă Toastmasters International. Această organizaţie, apărută acum mai bine de 80 de ani, a reuşit să devină, printr-un mod dovedit şi plăcut, piatra de temelie în practicarea comunicării orale şi în dezvoltarea abilităţilor de conducere a membrilor săi.

De la un club început în 1924, la YMCA din Santa Ana, California, Toastmasters a crescut pentru a deveni cea mai importantă organizaţie din lume care te învaţă cum să vorbeşti în public şi cum să-ţi dezvolţi abilităţi de lider. Începând cu primul club, care a fost înfiinţat de Ralph C. Smedley, mai mult de 4 milioane de bărbaţi şi femei s-au bucurat de beneficiile Toastmasters. Organizaţia nonprofit are acum aproximativ 226.000 de membri în 11.500 de cluburi din 91 de ţări.

Cum funcţionează?

Un club de Toastmasters este un atelier de lucru de tipul “învaţă cum se face”, în care oamenii îşi perfecţionează abilităţile lor într-o atmosferă confortabilă şi prietenoasă. În general un club are între 20 şi 40 de membri, care se întrunesc săptămânal sau bilunar pentru a învăţa şi a practica tehnici de prezentare. În medie, o sesiune durează aproximativ o oră. Calitatea de membru este accesibilă tuturor; taxe totale anuale fiind, de obicei, sub 100 dolari.

Cei care aderă la un club Toastmasters dobândesc abilităţi de comunicare cu ajutorul manualului “Competent Communication”, care conţine o serie de 10 sarcini concepute special pentru a inculca o fundatie de bază a vorbirii în public.

În momentul în care au terminat cu primul manual, membrii pot să selecteze din alte 15 manuale avansate de vorbire pentru a-şi dezvolta aptitudini specifice. Acestea sunt: “Public Relations”, “Specialty Speeches”, “The Entertaining Speaker”, “Speaking to Inform”, “The Discussion Leader”, “Speeches by Management”, “The Professional Speaker”, “Persuasive Speaking”, “Technical Presentations”, “Communicating on Television”, “Storytelling”, “Interpretive Reading”, “Interpersonal Communication”, “Special Occasion Speeches”, şi “Humorously Speaking”.

Membrii îşi pot dezvolta de asemenea abilităţile de lider şi practicile de lucru cu ajutorul programelor din manualulele “Competent Leadership” şi “High Performance Leadership”, precum şi servind drept lideri la diferite niveluri organizaţionale din cadrul clubului.

Nu există nici un instructor de la un Club Toastmasters. În schimb, membrii îşi evaluază între ei prezentările orale şi conducerea activităţilor. Acest proces de evaluare este o componentă integrantă a programului de educaţie în ansamblu. Membrii Toastmasters improvizează discuţii pe diferite subiecte, servind totodată ca ofiţeri în diferite roluri de conducere. Eficacitatea acestei formule simple de învăţare este dovedită şi de miile de societăţi care sponsorizează in-house cluburi Toastmasters. Aceste cluburi servesc pentru discuţii publice şi workshop-uri de training pe tema leadership-ului pentru angajaţi.

În fiecare an, tot mai multe organizaţii guvernamentale şi din mediul afaceri descoperă Toastmasters ca fiind unul dintre cele mai eficiente mijloace de a satisface nevoile lor de formare în comunicare. Asemenea cluburi Toastmasters pot fi găsite atât în Senatul Statelor Unite şi în Camera Reprezentanţilor, cât şi într-o varietate de organizaţii comunitare, în penitenciare, universităţi, spitale, baze militare şi biserici.

Articol preluat de pe http://calin-iepure.blogspot.com/