Sambata, in 21 februarie eram singura acasa ca Victor era la un curs in afara localitatii urmand sa ajunga in acea dupa-amiaza. Eu m-am trezit la ora 10:00 (atipic pentru mine care dorm ca un porc in cucuruz sambata si duminica) cu gandul precis ca trebuie sa imi fac un test de sarcina…desi inca nu era cazul. La 10:05 vedeam cele 2 liniute roz. Nebunie!!! M-am bucurat nespus, am inceput sa topai, apoi mi-am dat seama ca nu e indicat…apoi m-am prefacut ca topai. M-am gandit sa nu il sun pe Victor, ci mai bine fac o prajitura si ii spun cand vine. Apoi am inceput sa calc in picioare apartamentul in lung si in lat…da, toti cei 27 de m2…si intr-un tarziu nu m-am putut abtine si l-am sunat pe Victor…era 10:30. Evident, multa fericire la capatul celalalt al firului invizibil…si la fel de evident ca nu am facut nici o prajitura in ziua respectiva ca nu m-am putut opri din mers si mimat topaituri. :)

Prima ecografie a avut loc joia urmatoare unde am vazut prima data punctuletul care ne facea atat de bucurosi, dar abia urmatoarea ecografie ne-a stors lacrimile cu adevarat: punctuletul acela mic, avea un punctulet minuscul care batea rapid-rapid…nu exista cuvinte!

A urmat o perioada in care imi era un somn crunt toata ziua si de multe ori m-am surprins la lucru ca nu aveam activitate cerebrala in fata calculatorului. Cine stie de cate ori am avut o fata de leguma si nici nu mi-am dat seama?

In aprilie am fost la o nunta si acolo ne-am anuntat prietenii. La ora 23:00 eram praf de somn!! Dar am luptat eroic pentru ca am vrut sa prindem tortul. Si l-am prins…am plecat imediat dupa ce l-au taiat, fara sa il gustam…inca ma mai gandesc la el cateodata…

Incepea deja sa mi se vada burta, dar parea a burta de bere…abia am asteptat sa se faca mai mare sa nu se inteleaga gresit. :)

La 12 saptamani, la control, medicul ne-a intrebat daca vrem sa stim ce este. Noi am raspuns intr-un glas “Da, clar!”…”Eeeee…50% fetita, 50% baietel”.

La 14 saptamani am inceput gimnastica de gravide si gimnastica acvatica. Asta m-a ajutat sa imi mai repar cat de cat spatele si sa vad incotro ma indrept. La inceput eram “burta cea mai mica” si ma uitam curioasa la burtile uriase si ma gandeam “Oare cum se misca??”…iar la final eram “burta cea mai mare”…la care se uitau alti ochi…

La 16 saptamani, am fost la un control de rutina (eu as fi vrut in fiecare zi sa il vad la eco pe micul bebe, dar sotul meu a decis ca nu avem bugetul necesar pentru a achizitiona un ecograf). In timpul controlului, doctorita e exclamat “E baiat, ramane?”. Am ras. Si avem o poza cu cocoselul cu o sageata pe el. :)

La 17 saptamani am simtit o lovitura puternica in timp ce ne uitam duminica dimineata la desene animate (deloc atipic!)…apoi o perioada nu am mai simtit nimic. De la 20 de saptamani incolo, era foarte miscator, asa ca l-am poreclit Miscocea. Cand a crescut mai mare, imi dadeam mai tintit…direct in coaste, asa ca a devenit Costica Miscocea si asa il prezentam tuturor. Asadar, chiriasul garsonierei mele s-a dovedit a fi un scandalagiu si jumatate, fapt care mi-a adus multe plangeri de la vecinii sai, cei mai afectati fiind familia Coaste si dna Vezica.

In mai am fost la nunta unei prietene foarte bune, dar am fost in priza toata noaptea; depasisem oboseala crunta si am dansat pana la 4 dimineata…inclusiv “pinguinul” (ironic, nu?). La un moment dat, era o melodie care imi placea muuult de tot si i-am spus lui Victor ca vreau sa dansam, la care el, senin, “Pai acum poti sa mergi fara mine, ca deja ai partener!”.

La nunta din iulie, puterile m-au mai parasit, dar si mobilitatea. Din mersul gratios de gazela pe care il aveam inainte de sarcina, in vara eram sprintena ca un pinguin, urmand ca mai spre final sa am delicatetea unei morse.

In august am fost impreuna cu Victor la cursurile de puericultura unde am invatat cand si cat de repede trebuie sa fugim la spital si de ce sa nu ne speriem cand ajungem cu micutul acasa.

Aaaa…in timp ce unele gravide mai au episoade de greata, eu aveam episoade…hormonale. De exemplu, intr-o dimineata m-am trezit extrem de nervoasa si am avut un discurs agresiv de vreo 10 minute legat un coleg de la serviciu, apoi am izbucnit in plans, apoi m-am imbracat si am pornit relaxata cu Victor la serviciu. E doar un exemplu…ar trebui sa ii ridic statuie sotului meu pentru cate a indurat, dar daca fac asta i se urca la cap. :)

In septembrie am intrat in concediu prenatal si credeam ca o sa am timp sa fac ce vreau eu, dar timpul trecea foarte repede si somnurile mele erau din ce in ce mai lungi…ca sa nu mai mentionez faptul ca mergeam la piata si jumatate din timpul petrecut afara din casa era coboratul si urcatul scarilor pana la etajul 2… :)

Dupa 8 luni, 2 saptamani si 4 zile, la ora 3:00 noaptea m-am trezit alertata “Victor, mi s-a rupt apa!”…la care el, linistit si adormit “Ti-a curs pana la genunchi?”…”Nu!”, “Atunci culca-te inapoi ca nu e nimic”. L-am ascultat, dar apoi iar m-am panicat, iar l-am trezit, iar aceeasi poveste…la 5:00 am izbucnit in plans ca il las pe asta micu’ fara lichid amniotic fiindca el nu ma crede ca trebuie sa plecam. A sunat la Athena (spitalul, nu orasul!) si a intrebat ce sa facem dat fiind ca eu sustin ca mi s-a rupt apa, dar nu asa tare cum “vezi in filme”. Ni s-a spus sa mergem la un control, ca au mai fost doamne asa nesigure ca mine care au mers la un control si…n-au mai plecat.

Am facut rapid un dus, la 6:00 eram la Athena la control si…n-am mai plecat. 12 ore mai tarziu, in 22.10.2010 la ora 18:20 se nastea Tudor. Iar restul e can-can. :)

Discurs de Maria Tomescu

Astazi vreau ca printr-un exemplu simplu sa va demonstrez ca toate lucrurile ce se intampla in jurul nostru sunt interconectate si ca ceea ce noi facem zi de zi conteaza.

Pornim explicatia de la planeta care ne gazduieste, Pamantul. Nu e o noutate pentru voi daca va spun ca acesta se roteste in jurul axei sale si in jurul Soarelui si ca acest lucru determina ciclul noapte/zi, dar de asemenea mai determina si ciclul anotimpurilor. Mai mult decat atat, aceste rotatii corelate cu influenta Lunii, determina existenta anumitor curenti oceanici si marini, care au ca rezultat diferitele tipuri de clima.

Clima reprezinta o statistica a factorilor de temperatura, umiditate, presiune atmosferica, vanturi si ploi pe durata unor perioade lungi de timp. Datorita distantei optime pe care Pamantul o are fata de Soare, clima noastra (desi impartita clar pe zone) este una in general blanda, care permite cresterea vegetatiei si dezvoltarea ecosistemelor. Totodata, clima este in stransa relatie cu relieful.

Departe de a fi o planeta ghinionista, Pamantul dipune de o varietate incredibila de forme de relief. De la mari si oceane, la abisuri si prapastii pana la munti si vulcani inalti. Extremele tundrelor si deserturilor sunt imblanzite de campii, podisuri si delte. Sa nu uitam ca aceste forme de relief sunt magnific decorate cu vegetatia specifica fiecarei zone si populate de fauna adiacenta.

In tot acest relief uimitor, Pamantul a inglobat o bogatie de resurse naturale: lemn, apa, fier, carbune, energie, resurse care au facut posibile asezamintele umane primitive, in jurul carora s-au format mai apoi marile grupuri de oamani, apoi orase si industrii.

Aici intervii TU, omule. Te-am lasat la sfarsit pentru ca TU nu creezi nimic. TU doar consumi, nu reciclezi. Ma veti contrazice bineinteles, pentru ca “nu depinde de mine”. Si totusi, va amintiti cand ati uitat lumina aprinsa in baie si ati plecat in concediu? Sau caietele acelea pe jumatate pline pe care le-ati abandonat ca sa incepeti altele noi la inceput de an? Sau pungile de plastic pe care le folosim cu atata usurinta pentru ca deh, sunt mai practice?

Si nu-i asa ca ne place mobila din lemn masiv si blanurile naturale? Si da, e mult mai comod sa circuli cu masina decat cu bicicleta si sa dai drumul la aerul conditionat decat sa iti plantezi un copac umbros la geam.

Asadar, pe scurt, noi consumam pe negandite resursele naturale, taiem paduri si secam lacuri fara sa luam in considerare ca daca nu ajutam la regenerarea lor, ele vor disparea si astfel modificam relieful. La randul sau, relieful alterat va modifica zonele de clima si va incuraja acea incalzire globala despre care tot auzim in ultima vreme si va declansa alte fenomene naturale devastatoare (inundatii, cutremure, incendii). Astfel, NOI toti ducem planeta la colaps.

E tarziu, dar timpul inca nu s-a scurs de tot. Am putea sa incepem de AZI sa fim mai recunoscatori pentru ceea ce Pamantul ne ofera: sa reciclam, sa dramuim resursele, sa plantam copaci in paduri in loc de deseuri, sa protejam ecosistemele nu sa le invadam, sa avem grija la atmosfera noastra si astfel sa nu ajungem in situatia din bancul urmator:

O planeta trecea pe langa Pamant si intra in vorba cu el:
− Hei..cum o mai duci??
− Ehh…nu prea bine…mi-au crescut oameni…
− Stai linistit…si eu am avut…o sa treaca…

TU poti sa faci ceva, ceva concret, un prim pas. Posibilitati sunt, mai aproape decat crezi, depinde doar de tine.

TU ce vei face pe 25 septembrie? Pe 25 septembrie demareaza programul Let’s Do It Romania, program care are ca scop curatarea Romaniei de deseuri in doar o singura zi! Dar asta nu se poate face doar clipind, ci este nevoie de multi voluntari dornici sa ajute. Este nevoie de tine! Este nevoie doar de cateva ore libere de-ale tale ca sa-i aratam Pamantului ca il apreciem.

In concluzie, “Exista alta solutie”, “Depinde de tine”, “Este evitabil” si mai ales, “Ai ce face”.

Au mai ramas 38 de zile. Implica-te!

Discurs susținut în cadrul unei întalniri Timișoara Toastmasters de către
Maria Tomescu

Echipa de ofiţeri are sarcina de a se ocupa de toate aspectele functionale ale clubului, printre acestea numărându-se asigurarea continuităţii în dezvoltarea abilităţilor de vorbire în public şi leadership, gestionarea membrilor activi, atragerea de noi membri, coordonarea imaginii publice a clubului, administrarea finanţelor şi a documentelor clubului, asigurarea condiţiilor optime de organizare a întâlnirilor săptămânale.

Alegerile s-au desfăşurat într-o atmosferă foarte prietenoasă, dar competitivă. Candidaţii au susţinut un discurs în cadrul căruia şi-au prezentat viziunea lor asupra activităţii clubului în perioada care urmează. În urma votului exprimat de membrii activi ai clubului, noii ocupanţi ai funcţiilor de ofiţeri sunt:

Călin Iepure – President
Maria Tomescu – Vice President Education
Monica Micoroi – Vice President Membership
Silviu Vert – Vice President Public Relations
Andreea Cosma – Secretary
Marius Pepu – Treasurer
Călin Pascu – Sergeant at Arms
Silviu Trebuian – Immediate Past President

În cadrul primului său discurs în calitate de Preşedinte al clubului Timişoara Toastmasters, Călin Iepure a declarat:

“Toastmasters dă putere oamenilor să-şi descopere întregul potenţial şi îi ajută pe aceştia să-şi realizeze visele. Prin intermediul cluburilor membre, oamenii din întreaga lume îşi pot îmbunătăţi abilităţile lor de comunicare şi de conducere şi totodată curajul de a se schimba.

În calitate de preşedinte voi veghea la menţinerea mediului pozitiv şi prietenos în cadrul clubului, la respectarea standardelor impuse de Toastmasters International, precum şi la dezvoltarea sa din punct de vedere calitativ şi cantitativ. De asemenea voi fi direct interesat şi de evoluţia mişcării Toastmasters în România.”