Astazi vreau ca printr-un exemplu simplu sa va demonstrez ca toate lucrurile ce se intampla in jurul nostru sunt interconectate si ca ceea ce noi facem zi de zi conteaza.

Pornim explicatia de la planeta care ne gazduieste, Pamantul. Nu e o noutate pentru voi daca va spun ca acesta se roteste in jurul axei sale si in jurul Soarelui si ca acest lucru determina ciclul noapte/zi, dar de asemenea mai determina si ciclul anotimpurilor. Mai mult decat atat, aceste rotatii corelate cu influenta Lunii, determina existenta anumitor curenti oceanici si marini, care au ca rezultat diferitele tipuri de clima.

Clima reprezinta o statistica a factorilor de temperatura, umiditate, presiune atmosferica, vanturi si ploi pe durata unor perioade lungi de timp. Datorita distantei optime pe care Pamantul o are fata de Soare, clima noastra (desi impartita clar pe zone) este una in general blanda, care permite cresterea vegetatiei si dezvoltarea ecosistemelor. Totodata, clima este in stransa relatie cu relieful.

Departe de a fi o planeta ghinionista, Pamantul dipune de o varietate incredibila de forme de relief. De la mari si oceane, la abisuri si prapastii pana la munti si vulcani inalti. Extremele tundrelor si deserturilor sunt imblanzite de campii, podisuri si delte. Sa nu uitam ca aceste forme de relief sunt magnific decorate cu vegetatia specifica fiecarei zone si populate de fauna adiacenta.

In tot acest relief uimitor, Pamantul a inglobat o bogatie de resurse naturale: lemn, apa, fier, carbune, energie, resurse care au facut posibile asezamintele umane primitive, in jurul carora s-au format mai apoi marile grupuri de oamani, apoi orase si industrii.

Aici intervii TU, omule. Te-am lasat la sfarsit pentru ca TU nu creezi nimic. TU doar consumi, nu reciclezi. Ma veti contrazice bineinteles, pentru ca “nu depinde de mine”. Si totusi, va amintiti cand ati uitat lumina aprinsa in baie si ati plecat in concediu? Sau caietele acelea pe jumatate pline pe care le-ati abandonat ca sa incepeti altele noi la inceput de an? Sau pungile de plastic pe care le folosim cu atata usurinta pentru ca deh, sunt mai practice?

Si nu-i asa ca ne place mobila din lemn masiv si blanurile naturale? Si da, e mult mai comod sa circuli cu masina decat cu bicicleta si sa dai drumul la aerul conditionat decat sa iti plantezi un copac umbros la geam.

Asadar, pe scurt, noi consumam pe negandite resursele naturale, taiem paduri si secam lacuri fara sa luam in considerare ca daca nu ajutam la regenerarea lor, ele vor disparea si astfel modificam relieful. La randul sau, relieful alterat va modifica zonele de clima si va incuraja acea incalzire globala despre care tot auzim in ultima vreme si va declansa alte fenomene naturale devastatoare (inundatii, cutremure, incendii). Astfel, NOI toti ducem planeta la colaps.

E tarziu, dar timpul inca nu s-a scurs de tot. Am putea sa incepem de AZI sa fim mai recunoscatori pentru ceea ce Pamantul ne ofera: sa reciclam, sa dramuim resursele, sa plantam copaci in paduri in loc de deseuri, sa protejam ecosistemele nu sa le invadam, sa avem grija la atmosfera noastra si astfel sa nu ajungem in situatia din bancul urmator:

O planeta trecea pe langa Pamant si intra in vorba cu el:
− Hei..cum o mai duci??
− Ehh…nu prea bine…mi-au crescut oameni…
− Stai linistit…si eu am avut…o sa treaca…

TU poti sa faci ceva, ceva concret, un prim pas. Posibilitati sunt, mai aproape decat crezi, depinde doar de tine.

TU ce vei face pe 25 septembrie? Pe 25 septembrie demareaza programul Let’s Do It Romania, program care are ca scop curatarea Romaniei de deseuri in doar o singura zi! Dar asta nu se poate face doar clipind, ci este nevoie de multi voluntari dornici sa ajute. Este nevoie de tine! Este nevoie doar de cateva ore libere de-ale tale ca sa-i aratam Pamantului ca il apreciem.

In concluzie, “Exista alta solutie”, “Depinde de tine”, “Este evitabil” si mai ales, “Ai ce face”.

Au mai ramas 38 de zile. Implica-te!

Discurs susținut în cadrul unei întalniri Timișoara Toastmasters de către
Maria Tomescu

Multi zic ”Vrei mai mult? Munceste mai mult!”. Insa eu ma intreb, o persoana pe care nu o intereseaza evolutia profesionala, in consecinta pe care nu o intereseaza dezvoltarea abilitatilor, care nu-i place meseria pe care o are chiar daca ar munci ore in plus datorita problemelor financiare, ar putea castiga cat o persoana care pune pasiune in ce face si care lucreaza 8 ore sau mai putin?

Pentru a avea o cariera, trebuie sa-ti placa ce faci, sa fie ceva natural pentru tine, sa-ti poti folosi talentul in meseria pe care o alegi. Multi colegi de liceu s-au dus la o facultate sau la alta doar pentru ca se cauta si se plateste bine meseria pe care o vor invata acolo. Cea mai mare greseala. Daca nu-ti place ce faci, nu ai cum sa excelezi. De curand am aflat ca in Timisoara exista o coafeza care castiga 2000 de euro pe luna. Nu conteaza in ce domeniu lucrezi, ci cat de bun esti la ceea ce faci.

Exista o vorba „La omul sarac nici boii nu trag”. Haideti sa analizam aceasta picatura de intelepciune. Eu privesc omul sarac ca cel pe care nu il intereseaza dezvoltarea iscusintelor iar boii care nu trag ca aptitudinile cu care s-a nascut insa datorita nedezvoltarii lor, in timp, ele se estompeaza. Nu vad cum poti sa te bucuri de o cariera, si in general de viata, fara dezvoltarea aptitudinilor.

Pana la urma, aptitudinile fac parte din putinele bogatii pe care nu ni le poate lua nimeni. Posesiunile materiale pot disparea in orice clipa insa aptitudinile si cunostiintele tale nu dispar.

Atat in viata, cat si in cariera, dezvoltarea aptitudinilor ar trebui sa ocupe un rol important. De exemplu, un inginer, oricat de bun ar fi, nu o sa ajunga niciodata un bun manager, daca nu stie sa comunice cu oamenii, sa organizeze si sa motiveze o echipa.

In general, o persoana care se dezvolta tot timpul, invata sa faca lucruri noi sau intr-o noua modalitate, are o perspectiva mult mai vasta decat cei care nu o fac. Mahatma Ghandi spunea ca „ Nu poti sa faci bine intr-un domeniu al vietii atata vreme cat faci rau intraltul. Viata e un intreg indivizibil.”. Orice lucru nou invatat te va ajuta. Marea diferenta intre cei care au un success rasunator si cei care sunt doar buni consta in perspectiva si in a transpune toate abilitatile in meseria lor. La un moment dat am citit intr-o revista de specialitate ca cei mai buni in efecte speciale generate pe calculator nu au terminat specializarea respectiva ci teatrul. Perspectiva pe care au dobandit-o in cadrul faculatii de teatru, o transpun in efecte speciale si astfel ies in evidenta. Cu cat realizezi ca investind timp si bani in dezvoltarea abilitatilor este o prioritate, cu atat vei putea sa lucrezi mai bine, mai putin si sa castigi mai mult.

In concluzie, vreau sa zic o povestioara care cuprinde foarte bine ce tocmai am zis legat de alegerea meseriei potrivite si dezvoltarea abilitatilor. Intr-o zi, o distinsa doamna se plimba printr-un parc, unde la un moment dat il vede pe Picasso, care statea pe o banca. S-a dus la el si la rugat sa-i faca portretul. Dupa ce a terminat, doamna l-a intrebat cat costa, la care Picasso ii raspunde „5000 $”. Femeia, stupefiata, ii zice ca i-a luat doar 5 minute, e absurd de scump. La care pictorul ii raspunde: „Nu doamna draga, mi-a luat toata viata”.

Discurs susținut în cadrul unei întalniri Timișoara Toastmasters de către
Cristian Onofrei

Tonight we will talk about three ways to improve your sexual lives. We all know both men and women can encounter different and serious problems when it comes to sex, although the wide majority does not want to admit it. At the end of my speech you will go home to your partner, ready for the hot night you were both expecting for so long…

Hmmm… I don’t like this beginning. Allow me to start it all over.

Tonight I will reveal you three amazing secrets that will improve your skills to clean the toilet. We all know neither men nor women fancy this particularly dirty job, but, sooner or later, we all have to do it. Right now I will teach you a faster, easier and more hygienical way to clean your toilet.

Now, which speech would you like to hear? The first one or the second?

We have all listened at one moment of our lives to a speech on a topic that really interested us, but the pace of the speaker was something like this, so, so boring, that we have eventually and literally fallen asleep! I know I did!
This shows a total disrespect for the audience, doesn’t it?
At the other extreme, we have witnessed not such interesting topics, which, nevertheless, remained in our minds and hearts through their passion and enthusiasm, given by their tone of voice.
Dear guests and fellow members, I have to tell you the truth: it’s all about Vocal Variety! And I will give you now a more eloquent example from our every day lives, to prove my point.
Have you realized how people shout at each other when they argue and fight? Why is that? Why do we yell when we are angry? We lose our temper, right?
“You never listen! I always do everything in this house! I told you not to leave your socks on the kitchen table anymore!”
“How could you do that? You know I hate it, but you did it anyway! You never care!”
“What happened to the wonderful funny girl I met? You’ve turned into your mother!”
Why this need to scream when the other person is right near you? He can hear you perfectly well, yet, we scream to make our opinion heard! The true reason for this quite stupid behavior, we have to admit it, has been perfectly well explained by a wise man from India. Just listen to what he believes:
When two persons fight, their hearts get so far apart and in order to cover up that distance, they have to shout to make each other heard. The angrier they are, the louder they scream because the distance gets longer and longer.
On the other hand, what happens when two persons are in love? They never scream, do they? ( Or maybe just for pleasure…:) ) They talk smoothly and tenderly. Why is that? Because their hearts are so close to each other, the distance between them is so short, that they don’t even need to talk, they whisper. When love is incredibly strong they don’t even whisper, they simply look at each other and their hearts understand. They are connected through invisible wires that make the bonding so strong that nothing can ever come between them.
It seems quite awkward and still, so natural and logical, right? Does this explanation sound strange to you? It might, but we all know in our hearts how true it is.
Allow me to give you a friendly advice, and, at the same time, I provoke you to make this experiment. Next time when things get out of control, when spirits get fired up, try as hard as you can, not to raise your voice at all, on the contrary, try to whisper and experience what an enormous effect will have on your relationship.
Don’t let your hearts separate from each other, stop saying words that will only tear you apart and which you’ll only regret afterwards. Because, pay attention to this, there will come a day when distance will be so long, that your hearts won’t find their way back anymore!

After all, my dears, I told you, it’s all about Vocal Variety!

Domnule Toastmaster, stimați colegi și dragi invitați,

După cum sunt sigur că ați intutit, azi vă voi arăta cum să beneficiați de fluxul infinit al utilizatorilor din întreaga lume și cum să procedați  pentru a vă crește afacerea pe Internet.

Fiecare dintre noi știm sau avem o idee despre ce este Marketingul. Definiția dată de “The Chartered Institute of Marketing”, cea mai mare organizatie de marketing profesional din lume, sună în felul următor:

“Marketingul este procesul de management care identifică și anticipează nevoile consumatorului, oferind soluții în mod profitabil.”

Căutând în DEX după Internet Marketing, mărturisesc că nu am primit nici un rezultat. Dar prin intermediul Google am obținut peste 4 milioane de rezultate. Totuși consider că definiția cea mai corecta a Internet Marketingului este bazată pe cea anterioară, si sună in felul următor:

“Internet Marketingul este procesul de management care identifică și anticipează nevoile consumatorului, oferind soluții în mod profitabil, folosindu-se de canale online.”

Și totuși de Internet Marketing?

În al primul rând deoarece 2 miliarde de utilizatori sunt pe net. Asta înseamă 30% din pământeni! Puteți observa și împățirea geografică a acestora bazându-ne pe datele InternetWorldStats. Pot sa vă mai spun că 25% din cumpărături sunt influențate de internet, iar in România avem peste 7 milioane de utilizatori. Și în al doilea rând pentru că prin Internet Marketing beneficiați de noi oportunități. Vă puteți crește vânzările și atrage clienți noi printr-o abordare globală a pieței.

Pentru a profita de Internet Marketing în a ne dezvolta afacerea, trebuie stăpânim cele patru activități operaționale de bază: analiza, conversia, achiziția și retenția.  Fiecare activitate beneficiază de componente și instrumente specifice prin care putem crea un plan solid de acțiune.  Să spunem că organizăm evenimente lunare de Business și dorim să creștem numărul participantilor prin Internet Marketing.

Un plan solid de acțiune începe cu Analiza. După ce am facem o analiză SWOT, trebuie să indentificăm clar care este grupul nostru țintă. In cazul nostru un grup țintă ar putea fi reprezentat de către antreprenori, manageri și tineri preocupați de dezvoltare lor financiară, cu o vârstă cuprinsă între 25 și 45 de ani din România. Analizând, vom putea mai apoi sa luăm decizii strategice sau de business. De menționat aici ar fi și faptul că analiza apare pe tot parcursul proiectului și ajută la perfectarea planului.

Odată ce analiza inițială e finalizată, este necesar să găsim care sunt materialele de marketing, cu o rată de conversie cât mai mare, prin care am putea achiziționa participanți pentru evenimentele noastre de business. În acest scop, un element de conversie excelent ar fi un site web în limba română. Componentele sale vor fi cele care influența rata de conversie. Prin urmare puneti accent pe designul funcționalitatea, conținutul, uzabilitatea și accesibilitatea site-ului.

Să nu vă imaginați că odată ce site-ul (instrumentul de conversie) este gata veți fi invadați de mii și mii de vizitatori. Acesta trebuie să fie promovat pentru a-i aduce trafic. Pentru început vom optimiza volumul de trafic generat prin motoarele de căutare. Vom seta campanii cu plata per click si vom face schimb de bannere sau vom plăti afișarea de bannere în cadrul portalelor cunoscute. Ne vom promova evident si prin intermediul rețelelor sociale. O modalitate inedită de achiziție ar fi postarea unui filmuleț sau joc viral care să promoveze site-ul nostru. Sau am putea plăti articole în revistele online sau blogurile de specialitate.

Bun. Avem clienți și avem trafic. Cum facem sa-i păstrăm? Procesul de păstrare (retenție) a clienților este foarte important. Se spune că este de 7 ori mai scump să aduci un client nou, decât să păstrezi unul existent. Prin urmare le vom trimite saptamanal emailuri care să conțină articole împortante pentru ei. Vom crea pe site o secțiune personalizată de membri prin care să aibă acces la toate prezentările la care au luat parte. Vom crea programe de loialitate pentru membri și vom iniția o comunitate online în jurul evenimentelor. Creșterea o vom asigura prin creare de produse și servicii auxiliare pentru clienții existenți.

Azi, v-am arătat, în câteva minute, cum să beneficiați de Internet Marketing și cum să procedați pentru a vă crește afacerea dumneavoastră cu ajutorul mediului online.  Vi se pare greu?

Este foarte important să rețineți faptul că cel mai puternic concurent al vostru sunt limitările propriului produs, site sau brand!  Asa că nu pierdeti vremea si nu-i lasati pe altii sa vi-o ia inainte. Învățați să înotați in acest val de flux.

Profitați și faceți profit prin Internet Marketing!

Tocmai ce a trecut anul nou şi mulţi dintre voi v-aţi făcut deja lista cu obiectivele pentru 2010. Poate că veţi încerca să mâncaţi mai sănătos, să petreceţi mai puţin timp în faţa televizorului sau să citiţi cel puţin o carte pe săptămână. Sau poate v-ar plăcea să vă impulsionaţi cariera!

Toastmasters International, o organizaţie înfloritoare, cu peste 250,000 de membri în 106 de ţări, vă poate ajuta să vă dezvoltaţi abilităţile de comunicare şi de leadership necesare pentru a vă atinge acest scop.

Pentru a obţine o promovare, trebuie să devi un orator mai bun sau un şef de echipă mai încrezător. Poate e necesar să-ţi dezvolţi abilitatea de a vorbi şi de a răspunde la întrebările neaşteptate. Dacă doreşti să-ţi găseşti un job, în mod sigur va fi nevoie să-ţi dezvolţi latura de comunicare pentru a face faţă cu succes interviurilor de angajare. Toate aceste abilităţi pot fi dobândite într-un  cadru prietenos la întâlnirile clubului Toastmasters.

Pe când residentul Gary Schmidt s-a alăturat clubului Toastmasters, era un absolvent fără serviciu, care se descurca foarte greu la interviuri. Efectiv, îi era foarte dificil să se exprime.  Educaţia Toastmasters l-a ajutat atât de mult, încât după doar şase săptămâni a obţinut un post în staff-ul senatorului american Mark Hatfield din Oregon. Cât timp a activat în echipa senatorului, a avansat şi în dezvoltarea abilităţilor sale de comunicare şi de leadership în cadrul clubului Toastmasters. Azi, Schmidt este preşedinte general al Toastmasters International.

„Datorez Toastmasters dezvoltarea şi evoluţia mea profesională continuă, care mi-a permis promovarea şi mi-a sporit responsabilităţile la locul de muncă”, a declarat Schmidt.

Mulţi colegi de-ai noştri s-au bucurat deja de ajutorul Toastmasters în evoluţia lor profesională:

„Pregătirea mea de inginer nu mi-a oferit multe momente în care să-mi dobândesc calitatea de a vorbi în public, situaţie valabilă pentru 90% din populaţia globului. Întâlnirile săptamânale ale clubului Timişoara Toastmasters au schimbat rapid şi iremediabil această situaţie.

E greu de exprimat în cuvinte ceea ce simţi în momentul acela. În loc să simţi frică, emoţii, deznădejde, noduri în gât şi palme transpirate, în jurul tău se crează o aură de siguranţă, curaj, mândrie şi, nu în ultimul rând, de pasiune pentru vorbitul în public.” – Andrei Son, Sales Manager la E-Concept Group.

„După câteva discursuri susţinute în cadrul Toastmasters pot să spun că nu mai am emoţii inainte de a vorbi in public si mă pot concentra exclusiv pe conţinutul prezentării. Mai ales în acest domeniu, teoria fără practică înseamnă zero.

Dacă vrei să exersezi, Toastmasters e mediul de învăţare potrivit.”-  Silviu Vert, District Internet Technologies Responsable la LEO Clubs Romania

Dacă scopul tău pe 2010 este să te dezvolţi din punct de vedere profesional, clubul Timişoara Toastmasters, care se reuneşte săptămânal în cadrul Student Plus, B-dul Take Ionescu nr. 40, în fiecare marţi de la ora 20:00, te poate ajuta.

Statutul de membru este o investiţie care merită făcută pentru avansarea în carieră!

De-a lungul timpului, oamenii au studiat procesul prin care mintea umană generează ideile, cu scopul de a defini reţete de aplicat la oricine, oriunde şi oricând. Timpul a trecut, reţetele nu au ieşit la suprafaţă. Este acum clar că aceste reţete nici nu vor apărea vreodată, deoarece ele nu exista. În schimb, s-au evidenţiat reguli generale care ajută mintea să intre uşor în procesul de creaţie şi de producere a unor idei bune… chiar idei geniale. În cartea sa „O idee geniala”, Jack Foster detaliază mai multe astfel de reguli de condiţionare a minţii, însă în aceasta seara eu vă voi prezenta trei dintre ele: Fii predispus la idei, Adună mai multe fapte şi Învaţă să asociezi.

Fii predispus la idei. Este deja clar pentru toată lumea că mintea este cea care generează ideile. Acest lucru este fără dubiu. Fiecare dintre noi are o minte.Si acest lucru este fără dubiu. Si, sunt la fel de sigur că fiecare dintre noi a avut la un moment dat o idee, mai bună sau mai puţin bună. Deci, mintea fiecăruia dintre noi poate genera soluţiile de care avem nevoie. Atunci, de ce unii simt că ideile le scapă, în timp ce alţii abundă de idei? Care e diferenţa? Defapt totul este foarte simplu. Oamenii se împart în două categorii: cei care ştiu că soluţiile există şi că le vor găsi şi cei care nu ştiu că acestea exista şi nu ştiu că le vor găsi. Cei din prima categorie vor avea tot timpul idei, în timp ce cei din a doua categorie nu. Singurul lucru care îi deosebeşte este încrederea pe care o au în ei înşişi şi cunoaşterea faptului că există o soluţie (idee) pentru orice problema. De îndată ce vă îndoiţi de faptul că veţi găsi o soluţie la problema pusă pe masă, totul este pierdut. Trebuie să vă consolidaţi încrederea că sunteţi capabili de producerea unei soluţii… sau mai multe. Această încredere se acumulează în timp, prin experienţă, prin obţinerea de rezultate pozitive şi prin stabilirea unei stări mentale favorabile. Repeta-ţi în fiecare zi că eşti o fântână nesecată de idei, că ideile tale bulbucesc la fel ca apa de izvor. Oricum, este foarte important să accepţi faptul că ceea ce crezi despre tine este un factor hotărâtor al succesului. Henry Ford spunea: „Fie că te gândeşti că eşti în stare sau nu, ai dreptate în ambele cazuri”.

Adună mai multe fapte. Dacă deschidem acum un dicţionar şi căutăm cuvântul idee, una dintre definiţiile de acolo va suna în felul următor: „O asociere inedită, nouă, a unor elemente vechi”. Din această definiţie remarcăm ceva interesant: elemente vechi. Cu cat plaja de elemente vechi este mai mare, cu atât asocierile pe care mintea le poate face sunt mai numeroase. Din acest motiv este foarte important ca fiecare dintre noi să acumuleze cât mai multe conştiinţe din cât mai multe domenii. Bineînţeles, totul are o limită. Nu trebuie să devenim fiecare omul-enciclopedie, şi oricum, nu acesta este ţelul. Ţelul este de a nu deveni prinşi într-o „rutină de cunoaştere”, în care nu mai suntem receptivi la ceea ce este nou în jurul nostru. Trebuie să fim curioşi. Trebuie să deschidem ochii şi să vedem ceea ce se întâmplă în jur. Să fim receptivi la evenimentele din afara sferei noastre de confort, astfel încât mintea va avea o bază de cunoştinţe mai mare atunci când va fi necesară crearea unei noi idei. Bineînţeles că la început mirajul comfortului în care ne-am cuibărit ne va tenta să ne întoarcem la el. Vom fi tentaţi să alegem calea de minimă rezistenţă. Însă eu nu vorbesc de a alege sau nu calea de minimă rezistenţă, ci de a trai senzaţii noi, de a avea cât mai numeroase experienţe de viaţă. Comandă la restaurant o mâncare fără să ştii exact ce este. Învaţă limba chineză. Fă tiroliană. Studiază obiceiurile de căsătorie şi înmormântare la azteci. Orice care sa îmbogăţească baza de date din care mintea să extragă asocieri noi.

Învaţă să asociezi. Mintea umană trebuie învăţată sa facă asocieri. Nimeni nu se naşte cu această abilitate, ea este dezvoltată pe măsură ce timpul trece şi căpătam mai multe experienţe. Însă modul în care suntem capabili de a realiza aceste asocieri tine foarte mult de procesul de învăţare. Asa cum am zis şi mai devreme, asocierile pe care mintea umană le poate face rezultă din îmbinarea elementelor vechi, care există deja acumulate în „baza de date”. Dar mulţi oameni nu ajung să realizeze aceste asocieri din mai multe motive. Cele mai întâlnite sunt: lipsa de experienţă, frica de încălcare a regulilor şi frica de asumare a riscurilor. Experienţa se poate acumula prin mai multe metode, nu are rost să intru în detalii acum, dar în principal e necesar să ştiţi următoarele lucruri: soluţiile pot sta în locuri în care ne-am aştepta cel mai puţin. Din acest motiv, să nu rămâne închişi într-o sferă mică de idei, ci să deschidem ochii şi să ciulim urechile către domenii total diferite. De exemplu, cum credeţi că a reuşit George Westinghouse să inventeze frânele cu are comprimat? A observat soluţiile dintr-un domeniu complet diferit, anume mineritul, unde minerii foloseau ciocane cu aer comprimat pentru a sparge rocile. În afara de căutarea salvării în alte domenii, câteodată nu strică să căutăm soluţii în propria curte. De ce nu încercăm să vedem cu se aseamănă problema cu care ne căznim? Este ea asemănătoare cu ceva care există deja? Ce s-ar schimba dacă am altera puţin una dintre variabile? Nu ajungem la o problemă care este deja rezolvată? Frica de încălcare a regulilor este atât de înrădăcinată în unii oameni, incât îi împiedică să vadă soluţiile şi să aibe ideile care se află exact în faţa lor. Majoritatea realizărilor artistice şi a descoperirilor ştiinţifice sunt rodul unor încălcari flagrante a regulilor. Gaudi a încălcat regulile despre cum trebuie să arate o clădire şi acum este un exponent al arhitecturii secolului 20. Freud a încălcat regulile de tratare a bolilor mintale, iar acum orice student la medicină îi studiază cărţile. Si exemplele pot continua la nesfârşit. În cele din urma, totuşi, încălcarea regulilor trebuie făcută cu asumarea de riscuri. Trebuie sa fim curajoşi în strădaniile noastre. Oricum, obtinerea unei idei, prin definiţia ei implica asocierea de elemente care nu au mai fost asociate până acum. Există o posibilitate ca această  asociere să  nu fie favorabilă din prima încercare. Cine nu riscă, nu câştigă!

De unde ne vin ideile? De ce unii dintre noi au o grămadă de idei, iar alţii deloc? Există un secret, o tehnică? În nici un caz. Totul ţine de condiţionarea minţii. Timpul este scurt, şi ar fi fost mult mai multe de povestit. Dar eu m-am axat în această seară pe trei dintre cele mai accesibile căi prin care vă puteţi aduce mintea într-o stare favorabilă producerii de idei. Si nu uitaţi, fiecare dintre noi este un geniu. Lăsaţi-l doar să iasă la suprafaţă!

(Notă: fotografiile sunt luate din cartea “O idee genială”, Jack Foster, Ed. Humanitas 2006)

Discurs susţinut în cadrul unei întalniri Timişoara Toastmaters de către
Marius Pepu

Dar banuiesc ca toti cei care au auzit de Gaudi nu s-au gandit la acest motor de cautare ci mai degraba celebrul arhitect modernist Antoni Gaudi. Am sa las deoparte motorul de cautare si va voi povesti astazi despre bunul meu prieten Gaudi si despre nebunia operei sale. La prima excursie in Barcelona, veti sti astfel de ce zumzaie mii de turisti in jurul constructiilor sale.

Anul acesta in luna iulie am fost la Barcelona. Motivul principal a fost concertul U2 din turneul 360. A fost cel mai bun concert pe care l-am vazut vre-o data.  In rest, nu am putut sa stau doar la plaja timp de sapte zile. Cu harta in mana, am luat Barcelona la picior si nu mica mi-a fost uimirea cand am facut cunostinta cu ciudatul, cu fascinantul, cu nebunul Gaudi!

Prima intalnire cu el s-a intamplat in fata casei Batllo, din prima clipa simtind ca ceva era diferit la el. Eu, rocker prin definitie, am intrat in rezonanta cu goticul Gaudi inca de la prima vedere.

Casa Batllo, numita si casa oaselor este definita de structuri viscerale, organice sau scheletice. Balcoanele in forma de cranii si coloanele in forma de oase iti deschid orizonturile imaginatiei si te atrag halucinant inauntru. Gaudi mi-a deschis usa si m-a invitat sa intru.

Mi-a povestit ca este catolic practicant si un catalan convins. Dupa hainele sale se vedea ca nu o duce prea bine. Am aflat ca este defapt macinat de viziunea sa arhitecturala pe care isi cheltuie absolut toti banii.

Imaginati-va cu am arata o casa care nu are nici un colt sau linie dreapta. Exact, extrem de ciudat, intrigant sau uneori chiar revoltator! Asa este Gaudi, un nebun ce te desfigureaza de uimire de fiecare data cand are ocazia.

Imaginati-va niste scari in forma de coloana vertebrala, un semineu ce seamana cu un stomac sau o usa cat un perete ce parea a fi infundata de pe partea cealalta de sute de oameni dati cu capul de aceasta.

Am urcat intr-un final si pe acoperis unde Gaudi mi-a povestit despre acoperisurile revolutionare trencadis. Trencadis este o arta decorativa ce consta in  zdrobirea de materiale ceramice si unirea lor in forma de mozaic. Gaudi a utilizat aceasta  tehnica in aproape toate constructiile sale.

Dupa aceasta vizita,  Gaudi m-a condus intr-o plimbare pe jos de 10 minute pana la Casa Milla aflata pe partea cealalta a strazii fata de casa Batllo. Pe drum mi-a povestit ca sufera destul de des de febra reumatica, motiv pentru care trebuie sa stea mult timp izolat. Nu-i parea rau insa, pentru ca asa are timp sa contempleze natura si sa-si gaseasca sursele de inspiratie.

Ajunsi la Casa Milla m-a condus direct pe acoperis pentru a se lauda cu ideea sa geniala, a transformat acoperisul intr-un loc de promenada impresionant prin elemente artistice si foarte practic prin concept. Tot aici, mi-a aratat una din inovatiile de care este extrem de mandru si anume arta cosurilor. Gaudi a venit cu ideea de a uni cosurile de fum in manunchiuri si fiecare cos sa-l personifice. Toate cosurile aveau un fel de fete care auduceau a gladiatori, a extrateresti sau a testoasele ninja.

Am plecat de la Casa Milla si m-am despartit de Gaudi pentru acea zi. Mi-a propus ca ziua urmatoare sa ne vedem la o cafea si sa-mi faca cunostinta cu Familia Sfanta.

Zis si facut, a doua zi, inainte de pranz m-am reintalnit cu noul meu prieten. Am facut o scurta plimbare impreuna si la un moment dat, am intrat pe nesimtite intr-un con de umbra. Ma uit in stanga, cer senin. Ma uit in dreapta si ce sa vezi, un monstru gotic se inalta falnic pana in vazduh protejandu-ne de soarele fierbinte al Barcelonei. Gaudi imi zambea obsedant cu ochii plini de fericire si nebunie in acelasi timp. Stateam chiar langa templul Sagrada Familia, in traducere libera Familia Sfanta, ce reprezinta biletul lui Gaudi catre o eternite in Rai dar si in sufletul milioanelor de vizitatori ai Barcelonei.

Catedrala este inca in constructie avand in plan 18 turnuri pentru Iisus Hristos, Fecioara Maria, pentru cei patru evanghelisti si pentru cei 12 apostoli. Deasemenea, catedrala are trei fatade decorate cu statui sculptate: fatada nasterii catre rasarit, fatada gloriei catre miaza-zi si fatada patimii catre apus.

Am pasit cu frica pe portile templului si puterea divina m-a coplesit. Corul bisericii rezona in tonuri grave din toate colturile. Mirosul de tamaie si lumanari iti gadila cu finete simturile olfactive. Racoarea peretilor grosi de piatra iti calma pielea arsa de soare. Lumina multicolora venita prin miile de bucatele de sticla colorata a vitraliilor crea o atmosfera idilica.

L-am intrebat pe Gaudi cand crede ca va termina aceasta constructie. Stiti ce mi-a raspuns? “Clientul meu nu se grabeste.”

M-am despartit de acest personaj bizar si ajungand in Romania, am auzit ca bunul meu prieten Gaudi a murit lovit de un tramvai. Probabil gandurile sale erau la ce urma sa mai faca la catedrala Sagrada Familia. Mi s-a rupt sufletul cand am auzit acest lucru dar se pare ca el nu a plecat inca dintre noi. Sagrada Familia, neterminata in momentul mortii sale, se construieste singura. Continuarea constructiei este finantata din taxele de intrare percepute de la vizitatori magnetizati de extraordinara poveste a lui Gaudi.

Odihneasca-se in pace, al meu pe veci prieten, Gaudi!

Discurs susţinut în cadrul unei întalniri Timişoara Toastmaters de către
Andrei Son

Domnule toastmasters, stimată audienţă, dragi prieteni,

E TOAMNĂ!
Mirosul de brad învăluie văzduhul.
Casele gâfâie scoţând alene fumul.
Pomii şi-au luat mantaua de sărbătoare,
Râd şi se bucură sub razele calde de soare.
Păsările zgribulite din creangă-n creangă zboară.
S-a isprăvit dar belşugul de astă-vară.
Nopatea din ce in ce mai mult ne copleşeşte …
Lumina soarelui incetul cu incetul păleşte.
E linişte deplină în puterea nopţii …
Greierii au adormit stând la voia sorţii.
Gâzele, de ploaie, de mult au fugit !
Plouă zadarnic, plouă mărunt, necontenit.
Dar voi ce faceţi? Aţi şi adormit?
E frig afară si plouă mărunţit!

E TOAMNĂ!
Cu sufletele plânse merg la scoală copilaşii!
Cu chiu cu vai se trezesc ingeraşii …
Şi se târâsc sărmanii prin noroaie …
Şi se feresc de stropii de ploaie.
Cu sufletul trist îşi părăseşte mama pruncul
În faţa uşii galbene precum e lutul.
În fiecare zi acelaş chin, aceeaşi povară
În faţa uşii mari ca de moară.
Şi plânge adânc sufletul lor angelic
În colţ de clasă, în întuneric.
Şi afară ploaia bate mărunt la geam
În lumina diafană a unui bec dintr-un lighean.
Dar băiatul creşte şi se-drăgosteşte.
Visul unei nopţi de toamnă el trăieşte.
Abia aşteaptă zorii dimineţii …
Să o vadă pe ea, zâna frumuseţii.
Deşi e frig şi plouă necontenit
Demonul mic, îngeraş a devenit.

E TOAMNĂ!
Nostalgicul îngeraş e îndragostit de îngeraşă
Şi e atât de fină şi de gingaşă …
Dar ce să facă? Ce să-i zică?
Când o vede înţepeneşte de frică.
Cand o vede inima ii bate din ce in ce mai tare
Îi tot roşu, îmbujorat. Sa tremure el oare?
Şi îşi zâmbesc şi se roşesc
Când ochi în ochi se privesc.
Cu stângăcie de mană o apucă
Şi acasă nu ar vrea să se mai ducă .
Se plimbă pe sub castanii aurii
Cu zambetul unei adevărate bucurii.
Oare cât o fi ceasul de-i aşa întuneric?
Oare de acest vis mai e el vrednic?
Nu se face odată ziuă? Nu vin zorii dimineţii?
Să o revadă pe ea, jumatatea vieţii?
E atat de singur cand ea nu e prezentă …
Iar noaptea este atât şi atât de lentă.
Zâmbetul ei îl înseninează
Şi afară plouă şi brumează.

E TOAMNĂ!
Si ei se iubesc şi se-ndragesc
Sunt atata de timizi … se rosesc.
Visul unei nopti de toamnă cu toţii am trăit.
După un astfel de vis cu toţii am tânjit,
Un vis pentru alţii ne-mplinit,
Pentru alţii cu mult drag amintit.

E TOAMNĂ!
Nu mai visaţi ci trăiţi!
Zambiţi! Roşiţi! Iubiţi!

E TOAMNĂ!

Discurs susţinut în cadrul unei întalniri Timişoara Toastmaters de către
Cezar Ilea

În urmă cu ceva vreme, am avut nevoie de nişte semnături pe un contract încheiat între firma la care lucrez şi Universitate, prin care firma se obligă să-mi plătească taxele de şcolarizare. Toate bune şi frumoase, numai hai să vedem care este drumul pe care un om normal trebuie să-l parcurgă pentru a avea un asemenea contract semnat şi ştampilat în bună regulă.

Prima zi – Miercuri
M-am dus mai intâi la secretara de care aparţin la master să fac rost de contract. Lume multă nene, înghesuială. Descurcăreţ, cum mă ştiu, reuşesc să mă strecor cumva în secretariat şi fac rost de foile respective. Imi explică, apoi, în câteva cuvinte care e procedura.
- Super, îmi zic în gand, va fi simplu!

Mă îndrept apoi spre Registratură, care se află în altă clădire, la vreun kilometru de facultate. Aici a mers repede…

Urc apoi la etajul I şi mă grăbesc spre biroul consilierului juridic. Aici doamna consilier foarte amabilă îmi explică faptul că ea nu poate să semneze contractul deoarece nu e completat în întregimime şi că, în concluzie, trebuie să ma întorc cu el la secretariat.
- Sistemul e de vină! adăugă ea.

Fac iar un kilometru, mă chinuiesc să găsesc loc de parcare şi într-un final ajung în faţa secretariatului. Stupoare! Nimeni! Uşa închisă! Deasupra uşii un anunţ prin se comunică cum că doamna secretară nu va mai fi disponibilă decât de săptămâna viitoare. Mă duc la secretariatul alăturat şi de acolo mi se spune că sigur doamna secretară şefă mă va ajuta.

Ajung la intrarea în biroul doamnei secretare şefe, bat la usă… nimic! Văd o altă usă, dau să intru şi întreb:
- Bună ziua, o caut pe doamna…
- Aşteptaţi în faţa uşii, trebuie să sosească imediat!
Şi aştept, şi aştept…. Îmi pierd răbdarea şi intru din nou pe aceaşi uşă:
- Dar ştiţi, eu vreu doar să verificaţi dacă e completat corect acest formular.
- Dom’le n-am mai văzut noi formulare din astea! Aşteptaţi vă rog… şi mi se arată uşa din nou.
Una dintre doamne, mai inimoasă, imi ia totuşi formularul din mână se uită peste el completează două rubrici şi-mi zice cu satisfacţie:
- Acum e bine! Trebuie să mergeţi cu el la decanat!

La decanat mi se spune că domnul decan tocmai a plecat la aeroport şi că ar fi bine să revin mai târziu sau în cursul zilei următoare.

Ziua 2 – Joi
Dis-de-dimineaţă am ajuns la decanat. Cererea era deja semnată si ştampilată. Am mulţumit d-nei secretare respectuos si m-am îndreptat spre clădirea universităţii unde se află consilierul juridic.

După ce am căutat jumătate de oră loc de parcare, ajung într-un târziu în faţa biroului şi intru:
- Bună ziua, d-na consilier juridic, este?
- Îmi pare rău astăzi este în instanţă toată ziua… Mâine va fi aici!
Hmm… ce noroc am şi eu, îmi zic în sinea mea.
- Pot să-i las documentele acestea la semnat?
- Da, puneţi-le în tăviţa aceasta!

Ziua 3 – Vineri
Mă pornesc pe la ora 12 de la firmă. Ajung la universitate, găsesc cu mare greutate un loc de parcare la mama-naibii şi mă îndrept spre biroul consilierului juridic. Cererea era deja ştampilată şi semnată. Răsuflu uşurat… Mai am de obţinut doar încă o semnătură! Cea a rectorului!

Intru în birou:
- Bună ziua, domnul rector?
- Din păcate nu avem domnul rector azi! mi se răspunde.
- Dar puteţi să mergeţi la domnul prorector, a doua uşă pe dreapta, el sigur este aici!
- Vă mulţumesc!

Ajung în biroul prorectorului:
- Bună, am un contract pentru semnat!
- Din păcate domnul prorector nu este, tocmai a ieşit! Dar contractele acestea trebuie semnate de rector. Nu au nici o treabă cu noi!
Mă duc din nou la rectorat şi-i las contractul doamnei scretare care mă asigură că pe luni sigur va fi gata semnat.

Ziua 4 – Luni
Aceaşi poveste cu parcarea, pe care nu mai are rost să v-o mai spun. Ajung la rector:
- Bună ziua, ştiţi am venit după contractul, acela.
- A, da. E la domnul prorector. A doua…
- Da, ştiu, a doua uşă pe dreapta!

La prorector, după ce caută secretara câteva minute bune, într-un târziu imi dă contractul si adaugă:
- Mai aveţi nevoie de ştampila ovală! Mergeţi la rectorat!

La rectorat doamna secretară imi ştampilează contractul, între 2 discuţii cu alţi studenţi prezenţi în încăpere.
- Gata, îmi zice. Aţi scăpat!
- Mulţumesc mult, îi răspund eu încântat.

În loc de statistici

- am avut nevoie de 3 semnături
- am pierdut în total 4 zile lucrătoare
- “operaţiunea” a durat 6 zile
- am “colindat” 15 birouri
- am strabătut 12 kilometrii

Concluzia

“Trăim în România, şi asta ne ocupă tot timpul!”

Discurs susţinut în cadrul unei întalniri Timişoara Toastmaters de către
Călin Iepure

De asemenea am promis ca voi publica anatomia discursului prezentat si pot sa spun ca este de asemenea o incantare sa pot decodifica pentru dumneavoastra istoria acestui discurs.

Am vrut sa vorbesc despre fericire. Fericirea este un subiect filozofic cateodata abstract dar cu siguranta pur subiectiv.  Cineva spunea ca fericire e cand zambesti si nu stii de ce, si atunci am realizat ca zambetul este universal cand esti fericit.

Am vrut sa vorbesc despre fericire si am vrut sa prezint un discurs inspirational. Amandoua au fost o extraodinara provocare pentru mine (la care se adauga faptul ca eram in concediu si nu am avut aproape deloc timp sa repet discursul decat pe tren, avion si in diminetile cand eram decalat cu fusul orar).

Ei bine, ideea a venit cam cu vreo 2-3 saptamani inainte de prezentare. Cu 2 saptamani inainte, intr-un weekend, am scris prima versiune in cam 4 ore, pe care am rectificat-o si ajustat-o in urmatoarea saptamana.

Oricum ar fi, cand m-am apucat de scris, am scris prima si prima data obiectivele mele :

- Sa aiba o introducere buna si o concluzie memorabila (discursul 2 si 3 din manualul Competent Communicator),
- Sa se bazeze pe date reale si pe cercetare (research discurs 7 din manual),
- Sa aiba comparatii, metafore (discurs 4 din manual) ,
- Sa folosesc experiente personale,
- Sa fie amuzant (Humorous Speech Advance Manual).

A fost o lunga perioada in viata mea cand ma identificam cu spusele lui Emil Cioran :

“Nu, nu sunt fericit si probabil ca n-am sa fiu niciodata. Asta-i adevarul! Exista si oameni inapti de a gusta fericirea. Pentru ei aceasta fericire nu-i decat un cuvant rece, înscris în dictionar la litera cuvenita. Incontestabil ca eu fac parte din această categorie” – dar am realizat ca a fi si a te simti fericit este cateodata o optiune. Si iata ca mi-a venit ideea titlui “Fericirea incepe cu un zambet” (discursul numarul 3 din manual – Get To The Point - construieste tot discursul in jurul unei singure idei).

Si iata si discursul – care a fost in mare parte prezentat liber (am folosit cuvantul zilei si idei din discursul premergator discursului meu, care a fost un discurs comunist/socialist al lui Che Guevara), dar cu ideile in linii mari memorate.

Voi  adauga comentariile mele in discurs pentru a reaminti ca mare parte din lucrurile subtile au fost perfect intentionate si regizate dinainte. Parerea mea este ca oricine ajunge la discursul numarul 10 (genul de discurs inspirational prezentat mai jos), poate face un discurs similar. Singura conditie este ca totdeauna cand avem de prezentat un discurs in club sa facem eforturi sa fie mai bun decat cel anterior, sa inglobam evaluarile primite si sa folosim toate lucrurile invatate in discursurile anterioare (limbajul corpului,  varietate vocala, cercetare, contact vizual etc.).

Si inainte de discursul scris, vreau inca o data sa aduc umilele mele multumiri membrilor Timisoara Toastmasters, pentru ca m-au gazduit si mi-au oferit o experienta de neuitat, si in special lui Calin, care a fost omul de contact si a lucrat la toata logistica necesara pentru a fi acolo la timp. Multumesc!

Fericirea incepe cu un zambet

Cu ceva timp in urma, un om de stat vrea sa angajeze un asistent in cabinetul sau. Unul dintre prietenii sai ii face o recomandare. Are loc interviul si omul este refuzat. Intrebat de ce l-a refuzat, omul de stat raspunde: Nu imi placea fata lui! Fata lui? Fata lui? [o istorie care sa capteze atentia]

Am stat si am reflectat profund cand am aflat aceasta istorioara adevarata petrecuta cu mai bine de 2 secole in urma. Si am realizat ca are sens. Tot ce gandim, tot ce facem zilnic se impregneaza fara greseala pe fata noastra. Suntem nefericiti, morocanosi si abatuti, se vede pe fata. Suntem fericiti, exaltati  si plin de viata, se vede pe fata noastra. Omul respectiv de stat a masurat implicit gradul de fericire al persoanei intervievate si a decis ca nu vrea sa stea langa un nefericit o mare parte din zi.

Doamnelor si domnilor, domnule Toastmaster, onorati invitati, toti vrem sa fim fericiti, dar cateodata fericirea ne apare ca o fata morgana, ca un miraj pe care niciodata nu putem sa il atingem [proiect 5- limbajul trupului - gest de a apuca ceva din aer]. In cautarea fericirii voi vorbi astazi despre trecut [proiect 5  - miscare spre dreapta] si cum afecteaza el fericirea, despre viitor [proiect 5 - miscare spre stanga] si cum imaginatia noastra ne poate face nefericti si prezent [revenire pe mijloc] si cum putem afecta cat de fericiti ne simtim acum si am sa va dau o solutie banala pentru o problema existentiala. Cum pot fi fericit?

Dar haideti sa vorbim mai intai despre viitor. [miscare spre stanga]

Multi dintre noi suntem in general fericiti dar ni se intampla cel putin o data sa avem iluzia ca putem fi mai fericiti daca ceva in viitor se va intampla. Daca vom avea mai multi bani vom fi mai fericiti, daca vom face o vizita la piramide vom fi mai fericiti, daca tipul asta care vorbeste acum se va opri din vorbit, vom fi mai fericiti. [Humorous Speech Advance Manual, rule of thirds]

Vreau sa dezbatem impreuna aceasta idee: stiu ca in viitor voi fi mai fericit. Cel mai bun lucru este sa facem un experiment impreuna. As vrea sa va imaginati masina visurilor voastre, de preferat o masina pe care nu o aveti inca. Vreau sa va imaginati toate detaliile. Am sa va dau 5-10 secunde sa va imaginti aceasta masina. Ce marca este masina visurilor tale? Ce culoare este masina visurilor tale? [interactiune cu audienta pentru a capta si mai mult atentia]

Dar haideti sa va pun o intrebare mai precisa : ce numere are masina visurilor voastre? Cati dintre voi s-aU gandit la placute pana sa mentionez eu? Cati dintre voi s-au gandit la capacitatea motorului, la forma cheii de contact, la anul fabricatiei?

Greasala pe care o facem noi, cei din prezent, este ca gandim ca ceea ce ne imaginam este exact experienta pe care o vom avea, dar imaginatia noastra totdeauna foloseste scurtaturi – elimina detalii pentru a ne putea focaliza doar la ce ne intereseaza in acel moment. Si in momentul asta ne intereseaza experienta pozitiva pe care o vom avea cu masina, si nu pretul ei, cat de des se va strica in prima luna, faptul ca o vom zgaria in parcare in prima zi, sau daca toata seria respectiva are un defect de fabricatie si asa mai departe. Cum am invatat cand eram mici, pe vremea comunismului, viitorul este intotdeauna de aur. [folosirea legaturii cu discursul social-comunist dinaintea discursului meu]

Ceea ce incerc sa spun este ca in momentul in care ne imaginam ceva care ne-ar face placere in viitor, totdeauna vom uita detalii care vor schimba complet felul in care ne simtim in momentul in care vom stii acele detalii.

Personal,  am crezut ca daca voi pleca din tara imi va fi foarte bine. M-am gandit la cainii cu covrigi in coada, Shakira va dansa pentru mine in fiecare seara si voi bea wiskey cu J.R Ewing din Dallas.

Ceea ce nu mi-am imaginat este cat de greu imi va fi sa fiu departe de tara, sa fiu departe de fratele meu, de mama care este in Brasov, de prietenii care sunt aici in Timisoara.  De fapt chiar daca incercam sa imi imaginez, nu cred ca as fi putut-o face obiectiv. Fratele meu era  langa mine, mama era in Brasov si o vedeam cel putin o data la 3 luni iar prietenii erau intotdeauna la petreceri cu mine… Numai in momentul care am experimentat pe pielea mea departearea, am realizat ce dureros este… [informatii personale pentru a da o nota umana discursului] Ca exista si partea nevazuta a lunii. [gest - discurs 5- limbajul trupului] [discurs 4 - comparatii si metafore]

Oricum ar fi, viitorul este utopic si abstract pentru ca lasam la o parte detalii, dar daca viitorul este utopic, poate putem gasi fericirea in trecut. Intotdeauna in trecut am fost mai fericiti. [miscare spre dreapta]

Eram mai fericit sau era mai bine pe vremea lui Ceausescu,  cand eram in liceu si ascultatm BUG Mafia si Parazitii cu borfasii mei de cartier [gesturi RAP :-) )].

La fel cum am aratat despre viitor, si amintirile despre trecut sunt distorsionate si ambigue [cuvantul zilei] si totdeauna iau in calcul si experientele actuale si felul in care ne simtim acum.

Unui grup de liceeni li s-a dat un test in care printre altele o intrebare este cum se vad ei in momentul respectiv. Dupa 30 de ani, mare parte a lor au fost regasiti si li s-a dat din nou acelasi test: sa spuna cum se vad ei in momentul respectiv, dar si cum isi amintesc ei ca au spus cu 30 de ani inainte. Nici unul dintre ei nu si-a amintit corect. Cei care spuneau la 14 ani ca sunt nesiguri pe ei si acum erau directori spuneau ca dintotdeuna au fost siguri pe ei si au stiut ce vor, cei care spuneau la 14 ani ca nu stiu sa se inteleaga cu omenii si acum lucrau in vanzari, spuneau ca intotdeauna au fost buni cu oamenii si asa mai departe. [research data - discurs 7]

Creierul nu poate retine totul; asa cum nu ne amintim numele tuturor persoanelor pe care le-am intalnit la o petrecere, asa cum nu ne amintim tot ceea ce am invatat in liceu, sunt multe alte lucruri pe care le-am uitat si ne fac sa ne amintim trecutul distorsionat. Amintirea noastra nu este egala cu experienta care am avut-o in acel moment in trecut. Ca o prisma care disperseaza lumina, alegem sa filtram si sa vedem numai anumite culori din spectrul de lumina atunci cand ne amintim trecutul si lucrul asta se petrece involuntar, fara ca noi sa percepem. [discurs 4 - comparatii si metafore]

Daca intotdeauna credem ca in trecut am fost mai fericiti si cum nu putem retrai trecutul, vom fi mereu mohorati, debusolati si deprimati si asta se va vedea pe fata noastra. [reiterata ideea discursului]

Ei bine, daca  viitorul este prea utopic, trecutul este distorsionat (mai ales daca este indepartat)…Atunci ne ramane prezentul. Numai in prezent putem fi cu adevarat fericiti. [de-a lungul discursului am folosit tehnica "tell them what you will tell them, tell them, tell them what you told them" pentru a retine ideile mai usor] Acea fericire care transpare prin toti porii. Fericirea care sa fie insasi identitatea noastra traita pana la nivel de paroxism general (Emil Cioran). Aceea fericire o putem trai numai in prezent.  Dar cum ne dam seama ca un om este fericit pentru ca fericirea este o experienta pur individuala si subiectiva. Cum se masoara fericirea? Consider ca zambetul/rasul este unitatea de masura.  Ei bine fericirea se masoara prin cantitatea si calitatea zambetului sau a rasului – care se vede pe fata. [reiterata ideea discursului]

Dale Carnegie, in cartea sa care a fost bestseller in 1936 – Cum sa ne facem prieteni si sa influentam oamenii- , povesteste ca cel mai important lucru este sa zambim. Intr-unul dintre capitole da exemplul unui om influent care avea o afecere de cativa zeci de ani. Omul respectiv face un curs cu Dale Carnegie despre cum sa iti faci prieteni si sa influentezi oamenii si Carnegie ii cere un singur lucru: incepand din ziua respectiva sa zambeasca. Dupa un timp, secretara lui ii spune ca dupa 20 de ani l-a vazut pentru prima oara uman. Este fascinant cum un zambet ne poate face umani. [discurs 7 - research data]

Un lucru interesant se petrece daca zambim. Faptul ca zambim da un mesaj creierului in stilul lui Blaisse Pascal – ma simt bine deci zambesc. Daca nu va simtiti bine, creierul trebuie sa rezolve disonanta: fie incetati sa mai zambiti, fie chiar incepeti sa va simtiti mai bine.

S-a facut un studiu cu 2 trupe de actori. O zi intreaga.  La inceput li s-a masurat sistemul imunitar (numarul de celule albe, celule rosii si asa mai departe). Actorii din prima trupa au facut repetitii pentru  o drama. Actorii din a doua grupa, pentru o comedie. La sfarsitul zilei li s-a masurat din nou sistemul imunitar. Cei care au jucat drama, aveau sistemul imunitar  mai scazut decat la inceputul zilei. Cei care au jucat comedia il aveau mai ridicat decat la inceputul zilei. Concluzia este ca zambetul iti ridica sistemul imunitar. [discurs 7 - research data]

Cineva spunea ca fericit esti atunci cand jumatatea ta de univers e numai un zambet [citat]. Nu degeaba se spune ca rasul este contagios [cunostinte populare romanesti]. Iar oamenii iubesc sa se molipseasca cu ras si vor veni in jumatatea ta de univers.

Eminescu spunea ca “viitorul si trecutul sunt a filei doua fete” in Scrisoarea I [legatura cu ceva ce toata lumea a studiat din nou, in incercarea de a nu avea o distanta intre mine si audienta] si adevarul este ca noi cei din prezent ne imaginam viitorul si noi cei din prezent ne amintim trecutul,  dar dupa cum ati vazut, viitorul pe care ni-l imaginam in prezent este utopic pentru ca totdeauna vom lasa la o parte detalii, iar trecutul este distorsionat mai ales daca este indepartat; singurul loc in care putem gasi fericirea este prezentul. Iar daca suntem fericiti in prezent se va impregna pe fata noastra ca un tatuaj.

De aceea vreau, maine dimineata, dupa ce va treziti, sa va uitati in oglinda, sa zambiti si sa spuneti : Buna-dimineata frumusete. Mua! [gest de a saruta reflexia nostra in oglinda]. Pentru ca fericirea, pentru fiecare din noi [gest de a cuprinde intreaga sala], incepe cu un zambet!