Procedura era cam așa: dimineața mă uitam pe listă iar prima sarcină era “scrie dizertația“. Urma dialogul interior în care eul cel cerebral spunea “azi mă apuc de ea” iar eul meu emoțional zâmbea cu gura până la urechi. O lăsam până mai spre seară, pentru că vroiam să-mi termin celelalte sarcini înainte, ca să mă eliberez pentru a lucra neîntrerupt la ea. Seara: “hopa! nu mai am timp, las’ că o fac mâine!“.
Problema:
Cu toții ne facem planuri. Plănuim să ne realizăm visurile, să ne terminăm proiectele, să participăm la evenimente și să ne mai și relaxăm pe deasupra. Dar câte din lucrurile pe care ni le propunem le realizăm cu adevărat?
Multe nu le putem realiza pentru că nu le-am dat importanță suficient de mare, unele nu le-am realizat pentru că nu le-am alocat timp, și există o bună parte de sarcini care nu le-am făcut pentru că n-am fost în stare să ne automotivăm și să acționăm asupra lor!
Lao Tzu (filozof chinez considerat fondatorul taoismului) spunea că “o călătorie de o mie de kilometri începe cu primul pas“. Dar cum poți să faci primul pas, dacă planul tău este vag, nedefinit; dacă nu ești sigur că vrei cu adevărat să realizezi acea călătorie?
Fie că folosești un stil de a lucra sau altul, tot ai un loc unde-ți depozitezi sarcinile și întâlnirile. Dar multe din lucrurile care le scrii acolo nu sunt într-o formă acționabilă și motivantă!
Nu mă crezi? Ce alegi?
a) “scrie dizertația”
sau
b) “scrie introducerea dizertației”
a) “discurs”
sau
b) “pregătește schița discursului”
a) “devin Competent Leader (CL) în 10 luni”
sau
b) “mă propun ca Toastmaster la următoarea ședință pentru a ajunge CL în 10 luni”
Ai observat cum varianta b) pare mult mai ușor de realizat decât a)? Nu ai vrea ca de acum înainte toate sarcinile tale să fie la fel de ușor de realizat ca cele din categoria b)?
Soluția:
Ca să îți creezi o listă motivantă și acționabilă de sarcini, ține minte următoarele 5 principii:
1) Întreabă-te “de ce”
“E cu adevărat important pentru mine să fac această sarcină?”
Dacă simți că ai o rezistență față de acea sarcină, pune-ți următoarele întrebări:
Cunoștința domeniului generează motivație. Dacă tu ești conștient de importanța sarcinii și de ușurința cu care o vei realiza vei fi extrem de motivat să o faci. Dacă unul dintre cele două criterii nu e bifat, apare procrastinarea.
Punându-ți aceste întrebări îți definitivezi atât în conștient, cât și în subconștient, importanța sarcinii. Punctul 4 se va ocupa de al doilea criteriu: ușurința și claritatea sarcinii.
2) Deleagă
Oamenilor le e frică să delege. Fie sunt perfecționiști și preferă să facă treaba așa cum numai ei o știu, fie nu au încredere în alte persoane și sunt nevoiți să își asume lucrul.
Nu-ți asuma sarcina, asumă-ți responsabilitatea ei!
Deleagă cât de des poți. De multe ori încrederea investită când delegi un lucru important ți se va întoarce sub alte forme. Dacă poți să aloci sarcina unei alte persoane pentru ca tu să realizezi o sarcină mai importantă, fă-o fără frică. Nu poți și nu trebuie să realizezi tot proiectul de unul singur, învață să ai încredere în oameni și să construiești relații, delegând!
3) Pregătește-ți doar următoarea acțiune
Nu-ți nota pe lista de sarcini toate cele 10 lucruri pe care trebuie să le faci la un proiect. E demoralizant să ai constant în față 10 sarcini care trebuie completate (și pe care sigur nu le termini azi). În schimb, scrie doar prima acțiune pe care o poți face în direcția proiectului, și lasă celelalte sarcini undeva unde le vei putea accesa când vei avea nevoie de ele.
4) Sparge proiectele mari în sarcini pe care le poți face în maxim o oră
De ce? Ca să nu dai ocazia sorții să te întrerupă de la ce ți-ai propus. În momentul în care ai o sarcină care poate fi terminată repede, îți prostești creierul să creadă că și-a terminat treaba, chiar dacă proiectul e amplu și ține luni de zile.
Amintește-ți exemplul de mai sus: a) “discurs” sau b) “pregătește schița discursului”. La a) ai parte de o sarcină abstractă, intangibilă, pe când la b) prima acțiune deja îți sare în față: “schițez discursul”.
5) Formulează-le cât mai acționabil
O sarcină numită “Ioana” nu te ajută cu nimic. Nu-ți spune ce să faci, ci din contră, te scoate din starea de concentrare și te pune să te gândești la ce vroiai să spui. Când îți notezi o sarcină folosește întotdeauna verbe care denotă acțiune: fă, sună, lucrează, termină. De exemplu “sun-o pe Ioana de ziua ei”.
Rezultatul? Formulându-ți sarcinile în acest fel te stimulezi la acțiune. În lista ta se vor afla lucruri concrete pe care poți să le faci acum, nu sarcini abstracte sau imprecise.
Beneficiile:
Dacă scrii lucruri vagi în lista de sarcini nu vei fi niciodată motivat să le duci la bun sfârșit. Creierul nostru nu poate să execute lucruri abstracte, când vrem să lucrăm la o sarcină pe care nu o putem atinge sau mișca, avem impresia că ne este peste puteri.
Unii dintre noi au tendința să se concentreze pe tehnici complexe prin care să-și controleze timpul. Învață o tehnică, nu se potrivește, trec la următoarea. Și tot așa se adâncesc în sisteme de organizare, uitând de lucrurile care le au de făcut.
Alții gândesc doar strategic, au o viziune în spate dar nu știu cum să o implementeze. Ei sunt cei care se pierd în planul mare, nu pot să coboare pe pământ.
Soluția nu e complexă; la fel ca în orice domeniu ai nevoie de o bază. Vrei să realizezi tot ce îți propui? Urmează cei 5 pași de mai jos:
1. clarifică-ți de ce o faci
2. deleagă dacă poți
3. pregătește-ți primul pas
4. asigură-te că-l poți face într-o oră
5. formulează-l acționabil!
Pe locuri, fii gata, START!
Articol scris de Bogdan Vaida.
]]>
Conferinta a inceput, din punctul meu de vedere, de acum cateva saptamani. Si a inceput prin promovarea in fiecare club a evenimentului si prin selectarea membrilor care sa-si reprezinte cu mandrie clubul in cadrul concursurilor. Telefoanele si mailurile care au curs de-a lungul acestei perioade au strans si mai bine legatura dintre ofiterii cluburilor. Iar concursurile interne organizate de cluburi pentru preselectie au ridicat nivelul de nerabdare a tuturor care doreau sa participe.
Si astfel zilele si saptamanile s-au scurs incet, ajungand in ajunul conferintei. Drumul sper Cluj a fost cu adevarat plin de peripetii pentru majoritatea participantilor. O data cu apropierea de Cluj, majoritatea dintre noi am prins prima zapada din acest an. A fost doar inceputul unei experiente frumoase. Prima zi de conferinta a inceput cum nici nu se putea mai bine. Intr-o sala de conferinta plina de prestanta a unui hotel de 4 stele gheata a fost sparta de Adrian Rusu cu al sau workshop “Dinamica umorului”. Avand in vedere ca toti aveam ochii mici si rosii, a fost cea mai frumoasa trezire de care am avut parte in ultima vreme, printr-o portie zdravana de ras. Pauza s-a lasat cu socializare, croissanturi cu unt si o cafea plina de savoare.
Al doilea workshop , “Discursul unui lider – motivare si eficenta”, al lui Mihai Gotiu, a fost o adevarata comoara datorita experientelor deosebite de viata prezentate. Am putut cu totii invata din provocarile deciziilor fundamentate pe valori morale si de faptul ca, la final, merita tot efortul.
A doua parte a zilei a constat in cele doua concursuri nationale de discursuri: cele pregatite si cele impromptu ( improvizate). Pe rand, concurentii au dat ce au avut mai bun din ei si ne-au oferit informatii valoaroase, ne-au inspirat si ne-au motivat sa devenim tot mai buni. Deoarece am facut parte din juriu, etica Toastmasters imi interzice sa comentez concret discursurile. Legat de rezultate, clubul nostru se mandreste cu locul I la concursul de discursuri pregatite, castigat de Calin Iepure, locul II la concursul de discursuri pregatite, castigat de Cristian Ciucanu care a mai castigat si locul II la concursul de discursuri impromptu.
Ultima parte a zile a constat in decernarea premilor, cina festiva precum si iesirea intr-un club, la distractie. A fost perioada zilei cand am putut discuta mai bine cu cei care doresc sa infiinteze cluburi Toastmasters in Satu Mare si Sibiu. A fost partea zilei in care cu totii am devenit mai relaxati, mai vorbareti si mai petrecareti. Programul s-a incheiat la 4 dimineata cand ne-am indreptat cu totii spre somnul bine meritat.
Duminica dimineata ne-am intalnit la o cafea pentru a discuta despre viitoare proiecte comune si cum putem sa sustinem cresterea miscarii Toastmasters in Romania. Dupa care, pana la urmatoarea intalnire, ne-am urat ramas bun.
Cu toate ca a durat doar o zi, Conferinta Nationala Toastmasters Cluj 2011 a fost prilejul cel mai bun de a-mi revedea prietenii din celalalte cluburi Toastmasters, si de a face unii noi. La inceputul acestui articol, am povestit de faptul ca aceasta conferinta a fost o reuninune de familie, si nu m-am inselat. Am simtit cu totii legatura unica care ne tine impreuna si care ne anima in felul nostru de a fi.
Dezvoltarea abilitatilor de comunicare si de leadership nu este o treaba usoara, iar faptul ca simtim cu totii provocarile si frumusetea pe care Toastmasters o ofera ne face sa avem o legatura care depaseste cuvintele. Vazand emotiile si chipurile celor prezenti, stiu sigur ca am asistat la o reunine de familie, o reunine a familiei Toastmasters Romania!
Cristian Onofrei
]]>
Evenimentul se va desfasura la Hotel Boavista, incepand cu ora 19, iar publicul este invitat sa-si sustina preferatii cu aplauze si atmosfera calda. Concursul va incepe cu sectiunea de discursuri pregatite, unde isi vor da concursul membri mai noi si mai vechi, prezentandu-ne discursuri pregatite de acasa. Continuam apoi cu o sesiune de discursuri impromtu, vorbitorii afland pe loc subiectul pe marginea caruia isi vor construi un mini-discurs. Seara se va incheia odata cu deliberarea juriului si inmanarea premiilor.
Dintre participanti, isi vor da concursul Raluca Moisi, Maria Tomescu, Marius Cazacu, Bogdan Vaida, Razvan Stan, Cristi Ciucanu, Cezar Ilea, Calin Pascu, Filip Ivan, Adrian Marciuc si Catalin Petru.
Ne vedem miercuri, 19 octombrie, la o demonstratie de vorbit in public, incepand cu ora 18:45, in sala mare a hotelului Boavista!
Sponsor pentru acest eveniment este DC Print Media, iar parteneri media Radio Timisoara si TVR 3!
]]>
Miercuri, 08 februarie 2012, va avea loc intalnirea saptamanala a clubului Timisoara Toastmasters. Te invitam sa participi la o sedinta in cadrul careia vei putea vedea pe viu cum se desfasoara o intalnire Toastmasters, ii vei putea cunoaste pe membrii Timisoara Toastmasters si chiar vei putea participa activ la una din sectiunile intalnirii.
Vor prezida sedinta Călin Gîlea (Toastmaster), Călin Iepure (Evaluator General) si Călin Pascu(Maestrul Jobenului cu Subiecte). In cadrul acestei intalniri vor sustine discursuri Marius Cazacu, Cristian Ciucanu si Maria Tomescu. Puteti vedea si celelalte roluri aici.
Ne vedem miercuri, la ora 20:00 (fix!) in sala Timis a Centrului Regional de Afaceri, vis-a-vis de Sala Olimpia!
]]>
Fac parte din generatia anilor ’80. Dar nu oricare, ci din primele serii. Si lasand modestia la o parte, va dezvalui ca este una din cele mai bune serii. Tocmai de aceea, am sa va cer permisiunea ca pentru cateva momente, sa va gadil nostalgia printr-o alegorie a vremurilor trecute. Si in aceasta incursiune in timp am sa va arat ca iti poti face prieteni si fara messenger, ca te poti juca Counterstrike si in aer liber, si ca poti savura si altceva decat Happy Meal.
Dragii mei, cand eram mic, abia asteptam sa ies la joaca in curtea blocului. Acolo mi-am facut prieteni, a caror incredere am castigat-o prin fapte eroice, nu prin butonul de accept. Odata ce am fost primit in grup, baietii mai mari mi-au dezvaluit acele locuri ascunse, unde se poate juca pac pac mai palpitant, printre vagoane de tren si masinarii parasite. Parca pasisem intr-un alt taram, si va asigur ca am fost mai fericit decat Columb cand a descoperit America. Imi dadeam frau liber imaginatiei, care devenea o veritabila masina a timpului. Cu o usurinta debordanta transformam, impreuna cu ceilalti copii, cabina unei macarale ruginite in decor de nava spatiala, si regizam scene de lupta desprinse din Razboiul Stelelor. Apoi, in timp ce soarele apunea, schimbam decorul, mutandu-ne langa vagoanele-cisterna goale, si lansam atacurile sangeroase ale indienilor apache asupra trenului cu bani.
Pentru mine, toate acestea erau o incursiune intr-o alta lume, in adevarata lume a jocului. Si nimic nu-mi putea stirbi bucuria, nici juliturile din genunchi, nici urzicile intepatoare, nici macar motorina cu care imi patam hainele, spre disperarea mamei.
Pentru un singur lucru, insa, renuntam la orice. In vremea aceea, ca si acum, imi placeau desenele animate. Chiar daca eram in curte la joaca, duminica la pranz alergam intr-un suflet acasa, ca sa prind jumatatea de ora de Pantera Roz la televiziunea sarbeasca. Urmaream cu un entuziasm imens acele desene animate, la televizorul alb-negru al bunicilor. Si dupa fiecare episod, strigam “Mai vine”, “Mai vine”, crezand cu tarie ca voi convinge televizorul sa mai difuzeze macar un episod. E greu sa va explic ce simteam, cand azi Cartoon Network emite zilnic pana la 10 seara, iar nepotelul meu de 4 ani isi cauta singur desenele pe youtube.
Mi-am pastrat acest obicei pana cand am mers la scoala, unde am fost napadit de alte preocupari. Impreuna cu cei de varsta mea, am fost ultimii norocosi care am avut privilegiul de a purta cravata de pionier. Poate va mai amintiti: cravata aceasta era de fapt o esarfa de-un rosu aprins, dintr-un material lucios, care se strangea cu un inel de plastic transparent. Pe margini, avea tivit tricolorul Romaniei, si o data legata la gat, se asorta de minune cu albul imaculat al camasii. Ca membrii ai unei organizatii respectabile, fiecare dintre noi ne asumam un angajament. Astfel, in cadrul pozitiv si prietenos al Muzeului de Istorie din Arad, alaturi de alti 30 de naparstoci, am rostit urmatoarele cuvinte: “Eu, Mihai Zilahi, intrând în rândurile Organizației Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăț bine, să fiu harnic și disciplinat, să cinstesc cravata roșie cu tricolor.”. N-am apucat insa sa o port decat doua luni, pentru ca apoi a venit Revolutia. Dar harnicia si disciplina s-au pastrat.
Vremurile ce au urmat au fost poate tulburi pentru unii, dar pentru mine, au fost minunate! Primul beneficiu al democratiei a fost guma turbo. O vindeau tiganii in piata cu 10 lei, ceea ce la standardele de azi, e o jecmaneala crunta. Mi-aduc si acum aminte de ambalajul ei dreptunghiular, cat o radiera. Il desfaceam cu nerabdare, sa vad daca pe abtibildul din interior era o masina noua sau o dublura. Nici nu mai conta ca guma era uneori atat de tare, incat trebuia sa mestec pret de cateva minute pana cand chimicalele cu gust de fructe imi inundau papilele. Masinile din guma turbo au fost primul lucru pe care l-am colectionat, si au deschis calea atator alte colectii – de la viciatele pachete de tigari si doze de bere, pana la clasicele vederi si timbre.
Dupa guma turbo a aparut inghetata la cornet. Nu imi aduc aminte prea bine ce gust avea, dar costa 100 de lei, suma care era acoperita, poate va amintiti, de o singura moneda grea, de fier, in diametru cat o minge de ping-pong. Pentru ca toneta de inghetata era departe, ne adunam mai multi prieteni si mergeam cu bicicletele pana acolo, intr-o expeditie organizata mai bine decat orice mineriada. Facusem un ritual din mersul la inghetata, pana intr-acolo incat fiecare ne-am convins parintii sa ne cumpere exact acelasi model de tenisi, dintr-un motiv foarte simplu. Tenisii erau fie albi, fie negri, dintr-o panza destul de dura, insa ceea ce conta pentru noi era buzunarasul cu fermoar, plasat lateral, in care intra perfect moneda de 100 lei pentru inghetata. Pentru asta, tenisii nostri erau de nepretuit!
De astfel de intamplari, si de multe altele, imi aduc aminte de fiecare data cu o bucurie nemarginita. Probabil ati si observat asta, totusi, nu as vrea sa ma intelegeti gresit, nu traiesc in trecut si nu fac apologia unor vremuri si a unor regimuri politice apuse. Din contra, ador democratia, pentru ca iti da atatea si atatea optiuni. Dar tocmai de asta ma intreb, dintre atatea posibilitati, de ce ai alege numai McDonald’s si Facebook?
Discurs sustinut de Mihai Zilahi
]]>
servici, ora 12:00
Dupa o pauza de 5 minute revin la calculator. Imi pun castile in urechi si ma pun sa lucrez la un proiect pe care il tot amanam. “Acum il termin” imi spun eu … si cred in afirmatia asta; cred, pana cand, un coleg ma intreaba ceva.
Nu stiu despre ce e vorba dar imi scot castile de pe urechi si aflu: trebuie sa-i trimit niste informatii de pe mail. Caut mailul cu pricina si il trimit colegului.
Gata, inapoi la lucru … dar stai, unde eram? ce faceam? A da …
Mai trec 10 minute si realizez ca nu ma pot concentra la proiect, cand mi-am verificat mailul mai aveam un mail in casuta care era de la o prietena buna, sigur avea ceva sa-mi spuna. Iar intru pe mail (Doamne ce greu se incarca GMail!) si ii citesc mesajul. Haha, da, buna gluma.
Gata, iar la lucru … aaa … unde eram acum? … se de ce vroiam sa fac aia? … A da …
Una din principalele probleme la job sunt intreruperile. Cand te pui sa lucrezi la ceva important si esti implicat cu toata concentrarea ta ceva se intampla. Fie ca ti-a venit un mail, fie ca un coleg de-al tau te intreaba ceva, dintr-o data nu mai esti axat pe a-ti termina sarcina care ti-ai propuso, in schimb esti implicat intr-o cu totul alta problema.
Crezi ca te poti reintoarce la lucru ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat? Conform cartii Peopleware iti ia cel putin 15 minute neintrerupte pentru a intra in starea de flow. Oare ce se intampla cand esti intrerupt la fiecare sfert de ora?
Cum poti sa te concentrezi pe ceea ce lucrezi cand esti intrerup fie de colegi, fie de gandurile si nevoile tale?
Iti amintesti eficienta si productivitatea care o aveai cand erai sub un deadline strans? Cum lasai deoparte toate problemele tale si erai concentrat sa-ti temini treaba? Cum oricine vroia sa te intrerupa era primit cu raspunsul: “Scuza-ma, trebuie sa termin ceva extrem de urgent, te contactez cand termin“.
Tehnica Pomodoro in 5 pasi:
1. Alege o sarcina care vrei sa o termini
Incepe cu o sarcina pe care o tot amani ca sa observi cat de bine te ajuta metoda.
2. Pune-ti un timer pentru 25 de minute
In tehnica Pomodoro lucrezi cu unitati de 25 de minute denumite “rosii”. Unitatile sunt indivizibile iar daca esti intrerupt in minutul 24 nu ai reusit sa realizezi nicio rosie.
3. Lucreaza la sarcina pana suna timerul
Cand ai terminat, bifeaza ca ai facut “o rosie” pe o foaie. Orice intrerupere e notata pe foaie si te obliga sa o iei de la capat cu timerul.
4. Ia o pauza de 5 minute
5. La fiecare 4 rosii ia o pauza mai lunga
La sfarsitul zilei vei avea un numar de rosii facute (intervale de cate 25 de minute in care ai lucrat neintrerupt) si un numar de intreruperi. Ai sa ramai uimit sa aflii cat de putin timp ai lucrat neintrerupt intr-o zi dar constientizand acest lucru si utilizand tehnicile din carte vei reusi sa-ti cresti numarul de rosii realizate pe zi ce trece.
Aici este manualul complet. Pe Amazon mai e o carte despre Tehnica Pomodoro intitulata: Pomodoro Technique Illustrated: Can You Focus – Really Focus – for 25 Minutes? (Pragmatic Life).
Rezultatul? O zi in care lucrezi concentrat pe ceea ce-ti doresti, intreruperile sunt minime si poti sa te bucuri de succesul pe care il meriti!
— Vaida Bogdan, ACB este membru Toastmasters din octombrie 2009. Pe 24.11.2009 si-a tinut discursul sau intitulat Tehnica Rosiei pe care de atunci o practica neincetat. Daca esti interesat de alte tehnici pentru a castiga timp poti sa-i vizitezi blogul http://castigatimp.ro
In clipele ce urmeaza veti afla raspunsul la urmatoarea intrebare: Ce inseamna un DESTIN? Buna seara! Numele meu este Ginarino VLAD. Ginarino prenumele, VLAD numele. In data de 31 MAI 2011 implinesc 27 de ani. Aveti deosebita oportunitate de a ma suna si sa-mi spuneti LA MULTI ANI! Mesajele pe Facebook nu se admit J Sunt in zodia Gemeni, ascendent in Gemeni, Geaman pur. Sunt idealist, imi place sa visez la maxim cu ochii deschisi deoarece visele mele devin realitate. Detin o companie pe nume GICOR, cu mai multe subsidiare. Dezvolt fosta companie VDS ROMANIA care de la 1 MAI 2011 a devenit GIVENTIS. Si cam atat… Credeati ca in aceasta seara vom vorbi despre domeniul Profesional? V-ati inselat! In aceasta seara vom vorbi despre domeniul sentimental :)
Acum luam o mica PAUZA in care va voi spune o scurta povestioara. Se spune ca totul este energie si ca sufletele noastre au trait vieti anterioare iar in present ne intalnim cu suflete din trecut pentru a ridica ceea ce am doborat atunci si a construi acum imperii. Mai pe scurt fiecare dintre noi are de ridicat un premiu si de oferit un premiu. Ve-ti intelege mai departe prin Legea Cauzei Si A Efectului care spune in felul urmator: Orice cauza are un efect rezultant si fiecare efect devine cauza unui alt efect. Nimic nu este intamplator. Totul are legatura cu totul. Totul se leaga! Mai pe scurt legea cauzei si a efectului ar suna in felul urmator: faci rau primesti rau, faci bine primesti bine. Pentru toate lucrurile rele pe care le-am facut in vietile anterioare si in viata actuala PLATIM! Aceasta plata poarta numele de KARMA. Karma e doar rezultatul sau consecinţa unei acţiuni. Cum platim o karma? Prin 3 lucruri: 1. Cel mai fericit caz: Material-Financiar de exemplu dai cu masina in pom, nu ai casco pe ea trebuie sa scoti niste bani, asta e! 2. Prin Sanatate, nu cam prea e in regula si 3. Cel mai nasol caz prin Suferinta. Suferinta intruchipeaza chipul in relatiile pe care le avem cu persoanele de sex opus. De aici apar multe clisee in societate de genu: Trebuie sa am 1000 de relatii pentru a deveni expert, trebuie sa stau 3 ani, 5 ani cu o persoana pentru a o cunoaste. Dar defapt aceste lucruri sunt doar bariere care ne tin pe loc si nu ne lasa sa facem pasul cel mare. Asta inseamna o Karma.
Dar ce nu stiu multi este ca… pentru toate lucrurile bune pe care le-am facut in vietile anterioare si in viata actuala atunci cand suntem pregatiti si mai ales atunci cand avem nevoie primim in dar un DESTIN. Acest destin sau sufletul pereche, contribuie la succesul tau, te ridica orice ar fi. Langa el nu exista frustrari exista doar liniste, armonie, totul vine de la sine, cu el poti construi imperii. Acesta este premiul cel mare care il primesti in aceasta viata. Ce pot spune e ca in viata actuala am intalnit suficiente karme, pe unele nici nu mai stiu cum le cheama, nici nu mai stiu cum arata… oricum nesemnificativ. Ce stiu este ca am intalnit 2 DESTINE…
Un destin se spune ca il poti materializa, adica sa te casatoresti cu el dar trebuie sa fii destul de inteligent ca sa-l poti materializa. Eu din pacate nu am materializat nimic… Asta e! J Si pana la urma Ce inseamna un destin ? Intrebarea la care trebuie sa aflati raspunsul. Atunci cand o vezi ai o senzatie puternica de déjà vu ca si cum ai cunoaste-o de o viata. Dar defapt o stii doar de un minut, o secunda. Totul se va misca cu viteza luminii in asa fel incat Universul va va oferii toate oportunitatile, toate posibilitatile in asa incat voi doi sa interactionati si sa va imprieteniti. Nu trebuie sa faceti absolut nimic, totul va veni de la sine.
In maxim 2 saptamani VA VETI MUTA IMPREUNA. Dupa ce vati mutat impreuna in maxim o luna, barbatul va face lucrul cel mai asteptat de femei, evident SA CEARA FEMEIA DE SOTIE. Femeia va spune DA cu gura pana la urechi si incepe distractia. Dupa ce barbatul a cerut femeia de sotie in maxim 3 luni APARE NUNTA. Dupa nunta oare ce se va intampla? Ei vor trai o viata rupta din rai, imposibila pentru ceilalti dar realizabila pentru ei. De ce anume? Pentru ca si-au dorit cu adevarat, au stiut cum functioneaza jocul. Asta inseamna un destin!
Probabil va intrebati ce URMEAZA pentru mine in viata mea in perioada urmatoare. E foarte simplu. Evident DESTINUL numarul 3. Destinul numarul 3 este mult mai tare ca destinul numarul 1, mult mai tare ca destinul numarul 2, are cate putin din destinul numarul 1 si destinul numarul 2, este totul. Este completarea mea iar cu destinul numarul 3 pot ajunge in varful piramidei si sa-mi indeplinesc toate visele IAR in mai putin de 2 luni am deosebita placere si ocazie de-ai spune urmatorul lucru: VREI SA FII SOTIA MEA ? DA! Si de atunci incepe toata povestea!!! Va multumesc! :)
| Ce inseamna un destin ? | 04 Mai 2011 | Ginarino VLAD |
]]>
Unii ar spune ca nimic inseamna fara valoare, altii ca este ceva care nu exista. Sunt de acord cu toate aceste definitii insa noi barbatii stim foarte bine ca atunci cand ajungem seara acasa, ne gasim perechea incruntata pe un scaun si la intrebarea “Ce s-a intamplat?” raspunsul e NIMIC – toate definitiile de mai sus nu mai au nici un sens. Si in special stiu acest lucru cei casatoriti. La o femeie nervoasa, NIMIC inseamna cu siguranta ceva. Si cu siguranta urmeaza sa aflam ce se ascunde in spatele acestui nimic, mai repede sau mai tarziu – in varianta lunga sau scurta. Cea mai mare greseala pe care poti sa o faci in acest moment si pe care o fac de obicei cei tineri si fara experienta este ca la primul nimic, tu sa zici BINE, sa iti deschizi o bere si sa schimbi canalul de la TV pentru a urmarii o partida de fotbal. In acel moment aflii cu ce ai gresit in ziua respectiva insa in varianta lunga. Pentru ca aflii si de greselile din ultímele saptamani si ai sansa sa fie reamintite si unele greseli grave din ultima perioada de convietuire. Vei regreta deschiderea respectivei beri si probabil ca nici nu vei apuca sa o gusti :)
Noi cei mai experimentati incearcam sa ne crestem sansele de a fi iertati si pentru asta trebuie sa sapam pentru a afla ce se ascunde in spatele acestui NIMIC.
- Draga, te rog, spune-mi ce s-a intamplat ?
- Am spus ca nu am nimic.
- Draga, ne stim de atatia ani, te cunosc cand esti suparata. Spune-mi ce s-a intamplat ?
- Nu am nimic. Ce acum te intereseaza ? Trebuia sa te intereseze si ca eu am facut toata ziua curat pentru ca vine mama in vizita si tu ai pierdut vremea la meci si apoi si la o bere cu ceilalti pierde vara pe care tu ii numesti prieteni.
Monologul este mai lung dar ma opresc aici. Esentialul este ca acestea sunt cele doua modalitati prin care aflii ce s-a intamplat de fapt.
O a doua situatie in care NIMIC este folosit intr-un mod total de ne-inteles este in scoala si in facultate. Tot timpul inainte de un examen important auzi printre colegi intrebarea “ Ai reusit sa inveti ceva ?” si raspunsul clasic este “Nu am apucat sa invat nimic”. Este un raspuns care te mai linisteste, te mai consoleaza si iti da un sentiment de incredere. Adica nu esti singurul de acolo care a venit degeaba. Mai sunt si altii in aceasi situatie si cand sunteti asa de multi, poate gasiti o solutie. Incerci sa aflii care dintre colegii care nu au invatat NIMIC are fitzuici sau formate la el si incerci sa te asezi langa el. Pentru ca in ignoranta ta, nu doar ca nu ai invatat dar nici macar nu ai pregatit fitzuici sau nici macar nu ai rupt cativa lei din bugetul de bere pentru a xeroxa cursurile la dimensiune redusa. Primul semn ca ceva nu e in regula este ca nimeni nu are fitzuici la el. Nu iti este foarte clar cum se poate asa ceva insa nu ai prea mult timp de gandire ca au aparut si subiectele. Al doilea semn de intrebare il ai cand observi cu cata viteza se apuca toti de subiecte si cum scriu rand dupa rand, pagina dupa pagina. Iar confirmarea vine cateva zile mai tarziu la afisarea rezultatelor cand toti cei care nu au invatat nimic au luat note peste 7 si tot ce iti mai ramane de facut este sa ii cataloghezi drept tocilari secretosi si sa astepti prezentarea urmatoare.
Una din defintii spunea ca NIMIC inseamna fara valoare. Si fiindca valoare este ceva relativ ne intalnim deseori cu situatii cel putin nostime. Fie ca vorbim de noua masina a colegului de lucru care a costat o nimica toata adica vreo 40.000 de euro insa a foarte ieftina pentru ca nu are decat 80.000 km cand a luat-o el. Sau daca vorbim de coafura sefei care din nou a costat o nimica toata adica vreo 300 euro ceea ce e foarte ieftin avand in vedere ca e o coafura facuta la Ramon. Si tot o nimica toata a costat si excursia in Bora Bora in care pleaca vecinii tai. Trebuie sa intelegi ca au nevoie de putina relaxare pentru ca prima vacanta din republica Dominicana a fost foarte scurta. Si chiar daca suntem obisnuiti sa numim un NIMIC lucruri care pentru altii sunt extrem de valoroase, ramanem stupefiati cand altii fac la fel cu noi. Ne blocam si injuram in gand cand vecina ne roaga sa o ajutam la ceva, “e o nimica toata” si doar dupa ce acceptam aflam ca vrea sa ii urcam noul frigider de 300 de kilograme pana la etaj 5. Iar in momentul in care ajungem la etajul 3 ne gandim ca daca tot e o nimica toata, ea de ce Dumnezeu nu pune mana sa ajute ? Frustrarea devine maxima cand la final aflii ca “cei de la magazin mi-au cerut 20 ron pentru asta si nu e vorba de bani, dar sa platesti pentru asa o treaba usoara ?”. Deseori cand ma roaga cineva sa il ajut la carat mobila incep prin a intreba cat au cerut cei de la magazin, in ideea ca poate e mai convenabil sa le platesc eu suma respectiva :)
Pentru mine, ar fi o nimica toata sa construiesc o concluzie la un discurs despre nimic, insa mi-e teama ca nimic din ce as spune nu ar aduce nimic in plus. Asa ca ma opresc aici.
Va multumesc!
]]>
|
Concursul de discursuri pregătite: - LOCUL I Ana Loredana Pascaru (Toastmasters Cluj) cu discursul “Logodna” |
![]() |
|
Concursul de Table Topics: - LOCUL I Raluca Ciocian Ardeleanu (Cluj) |
![]() |
|
Concursul de evaluari: - LOCUL I Maria Tomescu (Timisoara) |
![]() |