Vor prezida sedinta Silviu Vert (Toastmaster), Maria Tomescu (Evaluator General) si Calin Gilea (Maestrul jobenului cu subiecte). In cadrul acestei intalniri vor sustine discursuri Delia Bontescu, Bogdan Vaida si Cezar Ilea. Vezi si celelalte roluri.

Ne gasesti, ca de obicei, la ora 20:00 (fix!) la sediul Student Plus, B-dul Take Ionescu, nr. 40, Timişoara.

Chiar asa? Cine poate raspunde? Ce va fi dupa? Rai? Iad? Dar ce inseamna asta? Concret. Ce va fi?

Ei bine, parerea mea este si repet este doar parerea mea, ca va fi exact ceea ce ne imaginam noi acum ca este. Si asta pentru ca dupa moarte, trupul dispare si ramane numai sufletul, mintea, subconstientul…cum vreti sa-i spuneti, iar eu am mare incredere in puterea mintii noastre incomplet explorate.

Pur si simplu, daca ne imaginam ca nu va fi nimic, atunci chiar nu va fi, in schimb daca avem credinta in existenta raiului si a iadului, atunci acolo vom ajunge. Unde mai exact, asta depinde nu numai de puterea noastra inconstienta de a ne programa subconstientul, dar si de felul nostru de a fi, de a gandi, de a actiona.

Mai mult decat atat, eu cred cu tarie ca inclusiv in viata aceasta, depinde doar de noi, de cum vedem noi lucrurile, daca traim raiul sau iadul pe pamant. Repet. Depinde numai si numai de ceea ce noi credem. De nimic altceva. Si acum o sa va spun o poveste, special pentru curiosii care vor sa stie ce va fi dupa.

Intr-o buna zi, Dumnezeu a privit de sus din ceruri spre pamant si a vazut de acolo un om mic, mic, asa de mic ca numai ochii i se vedeau…si poate un pic din maini. Si ii sopteste unui inger care tocmai trecea pe acolo:

-Vezi tu omul acela transformat si disproportionat? Acela este atata de curios, ca vrea sa vada raiul si iadul…asta il macina pe el! Pe omul ala, du-te si du-l in iad, apoi adu-l si in rai, el singur sa vada cum e acolo jos si aici sus. Nu cum se preda la scoala, sa vada exact cum stau lucrurile.

Ingerasul si-a aruncat trompeta si, dand incet din aripi, a ajuns la usa omului curios. [cioc-cioc] Ii deschide omul ochi si inca putin maini:

-Omule, tu esti ala curios?
-Pai nu vezi cum arat? E scris pe mine! Eu sunt!
-Atunci hai sa mergem. Tine-te de mine!

Si s-a prins de picioarele lui ciolanoase de inger (asta e rar la ingeri)…hooop in sus.

Porneste ingerul incet in sus, numai de-aia sa poata sa se scufunde de sus pana in adancurile pamantului. Si in calatoria lor se mai uitau in stanga in dreapta la straturile de pamant si ziceau dand din cap a dezaprobare: “Anul asta n-au semanat! Poate nu asteapta nici primavara! Ce lume murdara!”

Incet-incet au ajuns la poarta iadului. Eiiii, ce poarta! Era acolo o poarta imensa din lemn de nuc. Pentru ca acolo numai asa in grupuri se duc oamenii, asa ca este nevoie de o poarta uriasa. Au batut tare (ca poate portarul dormea pe urechi) [cioc-cioc] si se deschide poarta aia ingrozitor de mare si fara nici o forma. Eiiii si cum arata poarta, dar cum arata portarul: inaintea lui a fost limba, el numai mergea dupa ea. Se opreste portarul si intreaba cu o voce tremuranda:

-Ce cauti aici ingerasule?
-Eu ce caut? Asta ce cauta!
-Cine?
-Asta!

Il cauta dracul cu ochii, n-a fost lucru usor sa-l gaseasca! Si cand l-a vazut: “Sfinte Usturoi!” (ca fiecare trebuie sa creada  in ceva).

-Cine e asta?
-Lasa-l ma, asta-i curiosul!

Se da dracul la o parte si il lasa sa intre (slava Domnului, ca altfel aici s-ar termina povestea mea!). Si intra curiosul si ce vede: in mijlocul iadului o masa mare mare rotunda cu tot felul de mancaruri pe ea; si ieseau aburi numai din alea fierbinti (ca nici in iad aburii nu ies din mancarea rece!), iar in jurul mesei suflete, ca mine si ca voi, exact ca niste oameni. Si fiecare avea cate o lingura, dar lingura era mai lunga decat mana si aici a fost problema, ca partea esentiala din lingura nu e coada, ci capatul din care mananci, iar ei nu puteau ajunge cu gura chiar daca isi intindeau gaturile. Si in fiecare minut mureau de foame langa masa plina de bunatati!

-Ce groaznic! Sa mori de foame langa masa plina! Du-ma de aici, ingerule!
-Bine, bine, ia-ma de glezne! Si hooop in sus au urcat spre rai. Si in drumul lor au trecut si printr-o grozava furtuna de grindina si verde, albastru, mov s-a facut omul nostru curios (trebuie sa tin un discurs colorat, nu?). S-au inaltat si iacata-i la poarta raiului. Stiti voi cat e de mica poarta raiului? Si cat e de plina de panza de paianjen? Foarte rar ajunge cineva acolo, iar pe poarta aceea nu incapi decat dintr-o parte si atunci numai daca te straduiesti.

Au batut ei la poarta [cioc-cioc] si le-a deschis Sfantul Petru.

-Inger mic, ce cauti tu aici?
-Eu? Asta ce cauta!
-Cine?
-Asta, aicia-i!
-Dumnezeule cat e de curios asta! Asa curios sa fii ca om!
-Petru, da-te la o parte sa intre sa vada.

Intra omuletul pe poarta raiului si ce el a vazut acolo, aia a fost vazut! Si ce credeti ca a vazut? In mijlocul raiului era o masa mare mare si rotunda. Masa era plina de tot felul de mancaruri care mai de care mai alese si credeti-ma, nu alea reci fumegau, ci alea calde! Iar in jurul mesei erau suflete, ca mine si ca voi, fix ca niste oameni! La fiecare era cate o lingura, iar lingura avea coada mai lunga decat mana lor.

Dar acolo nu murea nimeni de foame, pentru ca se hraneau unul pe celalalt.

Expunerea lui se intituleaza Telefonul si este o interpretare bazata pe un fragment dintr-o sceneta publicata de azati.

Vizionare placuta!

Discurs susţinut în cadrul unei întalniri Timişoara Toastmaters de către
Bogdan Vaida

Stimați colegi și invitați,

Vă voi vorbi astăzi despre trei concepte aparent fără legătura: anarhism, liberalism și satanism. Nu, nu o sa propun un nou sistem filozofic care sa le integreze și nici nu o sa evanghelizez teoria cuiva. Elementul comun celor trei concepte și despre care vreau sa vorbesc este tocmai ambiguitatea lor.

Anarhism!… Da, primul lucru care ne trece prin minte sunt demonstranții anti-globalizare de la summit-urile G8… Apoi, dacă îl lăsam o secunda să se coacă, apare în minte prima definiție din DEX: “Stare de anarhie”; anarhia fiind definita mai departe tot de prea-apreciatul DEX ca “Stare de dezorganizare, de dezordine, de haos într-o țară, într-o instituție etc.”. Ei bine, deși apare ca primă definiție în DEX, aceasta este departe de esența conceputului de anarhism.

Esența anarhismului poate fi cel mai bine sumarizată prin tocmai rădăcina cuvântului de origine: grecescul anarchia: an înseamna nu, archos – conducător, autoritate. Deci, fără conducător, fără autoritate. De aici și pana la asocierea cu haosul drumul este foarte scurt, dar această scurtătură este prin prejudecata. Lipsa unei ordini impuse de către stat nu trebuie să însemne neapărat haos. Iar anarhismul ca filozofie politica susține tocmai asta. Susține că statul este o forma de oprimare și că, în absența sa, societatea nu ar degrada în debandadă ci ar evolua către o ordine naturală superioară celei artificial impuse de către stat.

Această idee simplă nu este rezultatul interesant al unei asocieri jucăușe de cuvinte, ci este sămânța unei grămezi teorii elaborate de un întreg prohod de filozofi și politicieni în ultimele două secole. Și, ca toți filozofii și politicienii, nu se înțeleg intre ei și se tot cearta stânga cu dreapta pe deasupra Atlanticului. Europenii sunt mai socialiști și văd o societate utopică fără proprietate individuală unde accentul este pus pe comunitate. Americanii, mai capitaliști, consideră că individul trebuie să aibă drept de proprietate și că bunăstarea poate fi atinsă doar prin comerț liber. Care au dreptate sau dacă au vreunii dreptate, nu sunt eu în măsură să vă spun, dar, după atâta efort și patos, cred că merită măcar să fie calificați ca ceva mai mult decât niște puști care aruncă cu pietre.

Moderând puțin anarhismul ajungem la… Liberalism… Liberalism!… un concept înălțător, desprins din libertate, și clar ca cerul senin de pe fondul Statuii Libertății… Totuși, mi-am permis sa fiu cârcotaș. Cercetând din nou DEX-ul am dat de definiția: “Doctrină care, opusă socialismului și dirijismului (ce-o fi și ăsta), proclamă principiul nonintervenției statului în economie, în relațiile economice existente între indivizi, grupuri sociale sau națiuni; promovează ideea libertății economice, a liberului schimb, a liberei concurențe etc.”. Sună bine și destul de familiar. Parcă și PNL-ul tot asta mai zice din când în când – când nu mărește pensiile. Totul e clar!

Dar totuși… În ultima vreme a fost mare scandal în Statele Unite datorat intervenției tot mai puternice a administrației Obama în economie. Și parcă Obama e democrat și parca democrații din Statele Unite se autodefinesc drept liberali. Deci Obama este un liberal care susține o intervenție puternică a statului în economie. Ceva nu se leagă…

Nu se leagă pentru că, deci pare clar, cuvântul liberal – la fel ca anarhism, libertarianism și chiar democrație – este disputat între stânga și dreapta politică. Liberalismul, asa cum este înțeles în România și mare parte din Europa, se referă mai precis la înțelesul istoric, de dreapta, al acestuia, cunoscut acum și sub numele de liberalism clasic. La începutul secolului 20 a apărut în Europa de vest, ca alternativă la comunism, liberalismul social. Acesta susține că, deși capitalismul este motorul de creare a bogăției în economie, statul trebuie totuși sa ia parte din aceasta bogăție pentru a oferi servicii de baza, cum ar fi educația sau sănătatea, întregii populații. Creat în Europa, liberalismul social a prins rădăcini tocmai Statele Unite iar disputa este purtata acum, din nou, deasupra Atlanticului.

Dar să trecem în partea întunecată: Satanism!… nu știu dacă e asociat mai repede cu ritualuri oculte dedicate diavolului sau cu tineri agitați care spânzura pisici prin cimitire. Pentru coerență, o să încep din nou cu DEX-ul. Definiția pentru satanism este “demonism” iar, mai departe, demonismul este “credință în demoni; demonie” iar definiția pentru demonie este… “demonism”. Am impresia că mă învârt în cerc. Se pare că lingviștii evită subiectul.

Satanismul este de fapt un termen umbrelă pentru gamă largă de atitudini care implică divinizarea sau admirația pentru Satan. Ce se înțelege prin Satan nu este, din nou, clar. Pentru o parte din sataniști, cei deiști, Satan este entitatea opusă lui Dumnezeu. Pentru sataniștii ateiști sau agnostici, acesta este doar un termen cool, bun de speriat credincioșii.

Ca element comun, Satan în general simbolizează pentru sataniști libertatea fată de religie sau Dumnezeu, egalitatea oamenilor cu zeii, individualism, hedonism, egoism, luciferianism, căutarea neînfrânata a cunoașterii… Pana la urma, satanismul este mai degrabă o poziție filozofică sau religioasă decât colecția de ritualuri oculte ale unora din aderenții săi.

Am vorbit despre trei concepte înconjurate de obicei de ambiguitate și preconcepții: anarhismul, care urmărește de fapt abolirea statului, nu dezordine socială; liberalismul, care are înțelesuri contradictorii între State și Europa, și, în final, despre satanism, care deși obscur și ocult, este mai degrabă filozofic decât agresiv. Poate vă întrebați dacă eu sunt prietenul despre care vorbeam la început… Ei bine, nu… Pentru că nu sunt satanist…

Discurs susţinut în cadrul unei întalniri Timişoara Toastmaters de către
Cosmin Rădoi

Echipa de ofiţeri are sarcina de a se ocupa de toate aspectele functionale ale clubului, printre acestea numărându-se asigurarea continuităţii în dezvoltarea abilităţilor de vorbire în public şi leadership, gestionarea membrilor activi, atragerea de noi membri, coordonarea imaginii publice a clubului, administrarea finanţelor şi a documentelor clubului, asigurarea condiţiilor optime de organizare a întâlnirilor săptămânale.

Alegerile s-au desfăşurat într-o atmosferă foarte prietenoasă, dar competitivă. Candidaţii au susţinut un discurs în cadrul căruia şi-au prezentat viziunea lor asupra activităţii clubului în perioada care urmează. În urma votului exprimat de membrii activi ai clubului, noii ocupanţi ai funcţiilor de ofiţeri sunt:

Călin Iepure – President
Maria Tomescu – Vice President Education
Monica Micoroi – Vice President Membership
Silviu Vert – Vice President Public Relations
Andreea Cosma – Secretary
Marius Pepu – Treasurer
Călin Pascu – Sergeant at Arms
Silviu Trebuian – Immediate Past President

În cadrul primului său discurs în calitate de Preşedinte al clubului Timişoara Toastmasters, Călin Iepure a declarat:

“Toastmasters dă putere oamenilor să-şi descopere întregul potenţial şi îi ajută pe aceştia să-şi realizeze visele. Prin intermediul cluburilor membre, oamenii din întreaga lume îşi pot îmbunătăţi abilităţile lor de comunicare şi de conducere şi totodată curajul de a se schimba.

În calitate de preşedinte voi veghea la menţinerea mediului pozitiv şi prietenos în cadrul clubului, la respectarea standardelor impuse de Toastmasters International, precum şi la dezvoltarea sa din punct de vedere calitativ şi cantitativ. De asemenea voi fi direct interesat şi de evoluţia mişcării Toastmasters în România.”

Tocmai ce a trecut anul nou şi mulţi dintre voi v-aţi făcut deja lista cu obiectivele pentru 2010. Poate că veţi încerca să mâncaţi mai sănătos, să petreceţi mai puţin timp în faţa televizorului sau să citiţi cel puţin o carte pe săptămână. Sau poate v-ar plăcea să vă impulsionaţi cariera!

Toastmasters International, o organizaţie înfloritoare, cu peste 250,000 de membri în 106 de ţări, vă poate ajuta să vă dezvoltaţi abilităţile de comunicare şi de leadership necesare pentru a vă atinge acest scop.

Pentru a obţine o promovare, trebuie să devi un orator mai bun sau un şef de echipă mai încrezător. Poate e necesar să-ţi dezvolţi abilitatea de a vorbi şi de a răspunde la întrebările neaşteptate. Dacă doreşti să-ţi găseşti un job, în mod sigur va fi nevoie să-ţi dezvolţi latura de comunicare pentru a face faţă cu succes interviurilor de angajare. Toate aceste abilităţi pot fi dobândite într-un  cadru prietenos la întâlnirile clubului Toastmasters.

Pe când residentul Gary Schmidt s-a alăturat clubului Toastmasters, era un absolvent fără serviciu, care se descurca foarte greu la interviuri. Efectiv, îi era foarte dificil să se exprime.  Educaţia Toastmasters l-a ajutat atât de mult, încât după doar şase săptămâni a obţinut un post în staff-ul senatorului american Mark Hatfield din Oregon. Cât timp a activat în echipa senatorului, a avansat şi în dezvoltarea abilităţilor sale de comunicare şi de leadership în cadrul clubului Toastmasters. Azi, Schmidt este preşedinte general al Toastmasters International.

„Datorez Toastmasters dezvoltarea şi evoluţia mea profesională continuă, care mi-a permis promovarea şi mi-a sporit responsabilităţile la locul de muncă”, a declarat Schmidt.

Mulţi colegi de-ai noştri s-au bucurat deja de ajutorul Toastmasters în evoluţia lor profesională:

„Pregătirea mea de inginer nu mi-a oferit multe momente în care să-mi dobândesc calitatea de a vorbi în public, situaţie valabilă pentru 90% din populaţia globului. Întâlnirile săptamânale ale clubului Timişoara Toastmasters au schimbat rapid şi iremediabil această situaţie.

E greu de exprimat în cuvinte ceea ce simţi în momentul acela. În loc să simţi frică, emoţii, deznădejde, noduri în gât şi palme transpirate, în jurul tău se crează o aură de siguranţă, curaj, mândrie şi, nu în ultimul rând, de pasiune pentru vorbitul în public.” – Andrei Son, Sales Manager la E-Concept Group.

„După câteva discursuri susţinute în cadrul Toastmasters pot să spun că nu mai am emoţii inainte de a vorbi in public si mă pot concentra exclusiv pe conţinutul prezentării. Mai ales în acest domeniu, teoria fără practică înseamnă zero.

Dacă vrei să exersezi, Toastmasters e mediul de învăţare potrivit.”-  Silviu Vert, District Internet Technologies Responsable la LEO Clubs Romania

Dacă scopul tău pe 2010 este să te dezvolţi din punct de vedere profesional, clubul Timişoara Toastmasters, care se reuneşte săptămânal în cadrul Student Plus, B-dul Take Ionescu nr. 40, în fiecare marţi de la ora 20:00, te poate ajuta.

Statutul de membru este o investiţie care merită făcută pentru avansarea în carieră!

Îmi imaginam la început că va fi mult mai greu să stârnim interesul oamenilor pentru o metodă nouă, cel puțin în Romania, de a ne îmbunătăți abilitățile de comunicare și de a ne defini trăsăturile de lideri însă am ramas plăcut surprins să văd ca lumea este interesată, participă la întâlnirile clubului nostru, chiar și numai dacă în calitate de vizitatori, și rămân plăcut surprinși de maniera în care se desfașoară întâlnirile noastre considerându-le un real caștig.

Un club Toastmasters nu este doar un loc în care sa ne îmbunătățim comunicarea, ci este și un loc unde putem cunoaște oameni cu interese diverse, oameni care ne pot deveni prieteni cu timpul, împreună putându-ne lansa în alte inițiative. În ziua de azi mediul de afaceri folosește uneori obsesiv termenul de “networking” (întâlnirea altor oameni în scopul descoperirii unor nevoi și a legării unei realații de business). Consider că un club Toastmasters servește în mod indirect și acestui scop fiind un mult mai bun mediu în care putem analiza seriozitatea unor viitori parteneri de afaceri și argumentația ideilor lor. În cadrul clubului nostru avem membrii care acoperă o paletă largă de pregătiri academice și profesii, toți oameni care vor să reușească atât în plan personal cât și profesional. La prima prezentare publică a clubului Timișoara Toastmasters, care a avut loc în 3 noiembrie 2009, au participat peste 80 de persoane, excluzând membrii clubului. Conform formularelor de feedback am tras concluzia că invitații s-au simțit bine, vor să participe la inițiativa noastră și au menționat că acest tip de evenimente pentru popularizarea Toastmasters este binevenit.

La nivel național lucruri pozitive ar fi existența în București a unui club Toastmasters, și inițiativa înființării unuia la Cluj. Cred că aceste inițiative sunt necesare și binevenite doarece vor contribui la dezvoltarea personală, a relațiilor dintre oameni și a spiritului de inițiativă necesar pentru a creea o societate dinamică, orientată spre viitor. Un alt aspect important este acela că un club Toastmasters este non-profit, toate activitățile sunt pe bază de voluntariat, și se plăteste doar o taxa modică pentru a asigura buna funcționare a clubului.

Pentru anul urmator ne-am propus mai multe inițiative care acoperă o gamă largă de activități de la atragerea noilor membri pentru a dubla numărul actual la organizarea unor întalniri de training, de la activități social-umanitare la ajutor în fondarea unor noi cluburi Toastmasters în Romania.

În încheiere doresc sa le multumesc tuturor membrilor clubului Timișoara Toastmasters pentru dedicația și timpul investit în clubul nostru, doresc să vă fac o invitație la întâlnirile noastre și le doresc mult succes oamenilor care au inițiativa de a înființa cluburi Toastmasters în Romania.

Silviu Trebuian
Preşedinte

Abilitatea de a gândi şi vorbi în acelaşi timp, este o calitate importantă care poate determina de exemplu o notă mare la un examen, succesul la un interviu, o posibilă avansare sau chiar un parteneriat strategic. E nevoie de această abilitate indiferent de profesia pe care o aveţi: student, manager, consultant de vânzări, preot, profesor sau politician.

Din acest motiv, în cadrul fiecărei întâlniri Toastmasters, există o secţiune numită Table Topics (Jobenul cu subiecte) prin care, membri clubului sau invitaţii pot susţine un discurs impromptu, cu o durată între 1:30 şi 2:00, pe marginea unui subiect dat, subiect pe care de cele mai multe ori, vorbitorul îl află în momentul în care ajunge pe „scenă”. Această secţiune urmăreşte aşadar pe lângă dezvoltarea abilităţilor amintite anterior şi dezvoltarea altor componente esenţiale ale vorbitului în public: analiza şi conectarea cu audienţa, organizarea logică a ideilor, utilizarea umorului şi a varietăţii vocale, folosirea gesturilor, încadrarea în timp, dezvoltarea coerenţei în vorbire şi abilitatea de a face faţă unor situaţii neprevăzute.

Neil Chethik (http://www.neilchethik.com), un autor american de succes, era foarte speriat înainte de turneul de promovare al uneia dintre cărţile sale, deoarece rămânea fără idei în momentul în care trebuia să răspundă la întrebările care-i erau adresate în diferite emisiuni televizate. După ce s-a înscris şi a activat o vreme într-un club Toastmasters, el a recumoscut, că tocmai secţiunea Table Topics a fost cea care i-a oferit sprijinul de care avea mare nevoie. „Mă antrenam răsfoind  cartea de telefon şi vorbeam despre primul fragment din pagină cam un minut de fiecare dată!”, a spus Chethik adăugând: “Găsesc practicarea Table Topics nepreţuită, pentru că m-a învăţat să mă concentrez pe un subiect dat, şi poate chiar mai mult, să încep să am mai multă încredere în mine.”

Prin urmare, indiferent dacă sunteţi membrii sau invitaţi, preoţi, manageri, politicieni sau consultanţi în vânzări, data viitoare când participaţi la o şedinţă Toastmasters, luaţi-vă inima-n dinţi şi participaţi la secţiunea „Jobenul cu subiecte”! Veţi învăţa să vă prezentaţi ideile voastre într-un mod clar, fluent, inteligent şi convingător… şi asta cu doar câteva secunde de gândire!

Călin Iepure,
VP Public Relations, Timişoara Toastmasters

De-a lungul timpului, oamenii au studiat procesul prin care mintea umană generează ideile, cu scopul de a defini reţete de aplicat la oricine, oriunde şi oricând. Timpul a trecut, reţetele nu au ieşit la suprafaţă. Este acum clar că aceste reţete nici nu vor apărea vreodată, deoarece ele nu exista. În schimb, s-au evidenţiat reguli generale care ajută mintea să intre uşor în procesul de creaţie şi de producere a unor idei bune… chiar idei geniale. În cartea sa „O idee geniala”, Jack Foster detaliază mai multe astfel de reguli de condiţionare a minţii, însă în aceasta seara eu vă voi prezenta trei dintre ele: Fii predispus la idei, Adună mai multe fapte şi Învaţă să asociezi.

Fii predispus la idei. Este deja clar pentru toată lumea că mintea este cea care generează ideile. Acest lucru este fără dubiu. Fiecare dintre noi are o minte.Si acest lucru este fără dubiu. Si, sunt la fel de sigur că fiecare dintre noi a avut la un moment dat o idee, mai bună sau mai puţin bună. Deci, mintea fiecăruia dintre noi poate genera soluţiile de care avem nevoie. Atunci, de ce unii simt că ideile le scapă, în timp ce alţii abundă de idei? Care e diferenţa? Defapt totul este foarte simplu. Oamenii se împart în două categorii: cei care ştiu că soluţiile există şi că le vor găsi şi cei care nu ştiu că acestea exista şi nu ştiu că le vor găsi. Cei din prima categorie vor avea tot timpul idei, în timp ce cei din a doua categorie nu. Singurul lucru care îi deosebeşte este încrederea pe care o au în ei înşişi şi cunoaşterea faptului că există o soluţie (idee) pentru orice problema. De îndată ce vă îndoiţi de faptul că veţi găsi o soluţie la problema pusă pe masă, totul este pierdut. Trebuie să vă consolidaţi încrederea că sunteţi capabili de producerea unei soluţii… sau mai multe. Această încredere se acumulează în timp, prin experienţă, prin obţinerea de rezultate pozitive şi prin stabilirea unei stări mentale favorabile. Repeta-ţi în fiecare zi că eşti o fântână nesecată de idei, că ideile tale bulbucesc la fel ca apa de izvor. Oricum, este foarte important să accepţi faptul că ceea ce crezi despre tine este un factor hotărâtor al succesului. Henry Ford spunea: „Fie că te gândeşti că eşti în stare sau nu, ai dreptate în ambele cazuri”.

Adună mai multe fapte. Dacă deschidem acum un dicţionar şi căutăm cuvântul idee, una dintre definiţiile de acolo va suna în felul următor: „O asociere inedită, nouă, a unor elemente vechi”. Din această definiţie remarcăm ceva interesant: elemente vechi. Cu cat plaja de elemente vechi este mai mare, cu atât asocierile pe care mintea le poate face sunt mai numeroase. Din acest motiv este foarte important ca fiecare dintre noi să acumuleze cât mai multe conştiinţe din cât mai multe domenii. Bineînţeles, totul are o limită. Nu trebuie să devenim fiecare omul-enciclopedie, şi oricum, nu acesta este ţelul. Ţelul este de a nu deveni prinşi într-o „rutină de cunoaştere”, în care nu mai suntem receptivi la ceea ce este nou în jurul nostru. Trebuie să fim curioşi. Trebuie să deschidem ochii şi să vedem ceea ce se întâmplă în jur. Să fim receptivi la evenimentele din afara sferei noastre de confort, astfel încât mintea va avea o bază de cunoştinţe mai mare atunci când va fi necesară crearea unei noi idei. Bineînţeles că la început mirajul comfortului în care ne-am cuibărit ne va tenta să ne întoarcem la el. Vom fi tentaţi să alegem calea de minimă rezistenţă. Însă eu nu vorbesc de a alege sau nu calea de minimă rezistenţă, ci de a trai senzaţii noi, de a avea cât mai numeroase experienţe de viaţă. Comandă la restaurant o mâncare fără să ştii exact ce este. Învaţă limba chineză. Fă tiroliană. Studiază obiceiurile de căsătorie şi înmormântare la azteci. Orice care sa îmbogăţească baza de date din care mintea să extragă asocieri noi.

Învaţă să asociezi. Mintea umană trebuie învăţată sa facă asocieri. Nimeni nu se naşte cu această abilitate, ea este dezvoltată pe măsură ce timpul trece şi căpătam mai multe experienţe. Însă modul în care suntem capabili de a realiza aceste asocieri tine foarte mult de procesul de învăţare. Asa cum am zis şi mai devreme, asocierile pe care mintea umană le poate face rezultă din îmbinarea elementelor vechi, care există deja acumulate în „baza de date”. Dar mulţi oameni nu ajung să realizeze aceste asocieri din mai multe motive. Cele mai întâlnite sunt: lipsa de experienţă, frica de încălcare a regulilor şi frica de asumare a riscurilor. Experienţa se poate acumula prin mai multe metode, nu are rost să intru în detalii acum, dar în principal e necesar să ştiţi următoarele lucruri: soluţiile pot sta în locuri în care ne-am aştepta cel mai puţin. Din acest motiv, să nu rămâne închişi într-o sferă mică de idei, ci să deschidem ochii şi să ciulim urechile către domenii total diferite. De exemplu, cum credeţi că a reuşit George Westinghouse să inventeze frânele cu are comprimat? A observat soluţiile dintr-un domeniu complet diferit, anume mineritul, unde minerii foloseau ciocane cu aer comprimat pentru a sparge rocile. În afara de căutarea salvării în alte domenii, câteodată nu strică să căutăm soluţii în propria curte. De ce nu încercăm să vedem cu se aseamănă problema cu care ne căznim? Este ea asemănătoare cu ceva care există deja? Ce s-ar schimba dacă am altera puţin una dintre variabile? Nu ajungem la o problemă care este deja rezolvată? Frica de încălcare a regulilor este atât de înrădăcinată în unii oameni, incât îi împiedică să vadă soluţiile şi să aibe ideile care se află exact în faţa lor. Majoritatea realizărilor artistice şi a descoperirilor ştiinţifice sunt rodul unor încălcari flagrante a regulilor. Gaudi a încălcat regulile despre cum trebuie să arate o clădire şi acum este un exponent al arhitecturii secolului 20. Freud a încălcat regulile de tratare a bolilor mintale, iar acum orice student la medicină îi studiază cărţile. Si exemplele pot continua la nesfârşit. În cele din urma, totuşi, încălcarea regulilor trebuie făcută cu asumarea de riscuri. Trebuie sa fim curajoşi în strădaniile noastre. Oricum, obtinerea unei idei, prin definiţia ei implica asocierea de elemente care nu au mai fost asociate până acum. Există o posibilitate ca această  asociere să  nu fie favorabilă din prima încercare. Cine nu riscă, nu câştigă!

De unde ne vin ideile? De ce unii dintre noi au o grămadă de idei, iar alţii deloc? Există un secret, o tehnică? În nici un caz. Totul ţine de condiţionarea minţii. Timpul este scurt, şi ar fi fost mult mai multe de povestit. Dar eu m-am axat în această seară pe trei dintre cele mai accesibile căi prin care vă puteţi aduce mintea într-o stare favorabilă producerii de idei. Si nu uitaţi, fiecare dintre noi este un geniu. Lăsaţi-l doar să iasă la suprafaţă!

(Notă: fotografiile sunt luate din cartea “O idee genială”, Jack Foster, Ed. Humanitas 2006)

Discurs susţinut în cadrul unei întalniri Timişoara Toastmaters de către
Marius Pepu