Procedura era cam așa: dimineața mă uitam pe listă iar prima sarcină era “scrie dizertația“. Urma dialogul interior în care eul cel cerebral spunea “azi mă apuc de ea” iar eul meu emoțional zâmbea cu gura până la urechi. O lăsam până mai spre seară, pentru că vroiam să-mi termin celelalte sarcini înainte, ca să mă eliberez pentru a lucra neîntrerupt la ea. Seara: “hopa! nu mai am timp, las’ că o fac mâine!“.

Problema:

Cu toții ne facem planuri. Plănuim să ne realizăm visurile, să ne terminăm proiectele, să participăm la evenimente și să ne mai și relaxăm pe deasupra. Dar câte din lucrurile pe care ni le propunem le realizăm cu adevărat?

Multe nu le putem realiza pentru că nu le-am dat importanță suficient de mare, unele nu le-am realizat pentru că nu le-am alocat timp, și există o bună parte de sarcini care nu le-am făcut pentru că n-am fost în stare să ne automotivăm și să acționăm asupra lor!

Lao Tzu (filozof chinez considerat fondatorul taoismului) spunea că “o călătorie de o mie de kilometri începe cu primul pas“. Dar cum poți să faci primul pas, dacă planul tău este vag, nedefinit; dacă nu ești sigur că vrei cu adevărat să realizezi acea călătorie?

Fie că folosești un stil de a lucra sau altul, tot ai un loc unde-ți depozitezi sarcinile și întâlnirile. Dar multe din lucrurile care le scrii acolo nu sunt într-o formă acționabilă și motivantă!

Nu mă crezi? Ce alegi?

a) “scrie dizertația”

sau

b) “scrie introducerea dizertației”

a) “discurs”

sau

b) “pregătește schița discursului”

a) “devin Competent Leader (CL) în 10 luni”

sau

b) “mă propun ca Toastmaster la următoarea ședință pentru a ajunge CL în 10 luni”

Ai observat cum varianta b) pare mult mai ușor de realizat decât a)? Nu ai vrea ca de acum înainte toate sarcinile tale să fie la fel de ușor de realizat ca cele din categoria b)?

Soluția:

Ca să îți creezi o listă motivantă și acționabilă de sarcini, ține minte următoarele 5 principii:

1) Întreabă-te “de ce”

“E cu adevărat important pentru mine să fac această sarcină?”

Dacă simți că ai o rezistență față de acea sarcină, pune-ți următoarele întrebări:

• este o sarcină pe care trebuie să o termin acum?
• ce se va întâmpla dacă nu acționez?
• e legată de un țel de-al meu?
• e cu adevărat importantă?
• oare pot să-mi utilizez altcumva timpul acum?

Cunoștința domeniului generează motivație. Dacă tu ești conștient de importanța sarcinii și de ușurința cu care o vei realiza vei fi extrem de motivat să o faci. Dacă unul dintre cele două criterii nu e bifat, apare procrastinarea.

Punându-ți aceste întrebări îți definitivezi atât în conștient, cât și în subconștient, importanța sarcinii. Punctul 4 se va ocupa de al doilea criteriu: ușurința și claritatea sarcinii.

2) Deleagă

Oamenilor le e frică să delege. Fie sunt perfecționiști și preferă să facă treaba așa cum numai ei o știu, fie nu au încredere în alte persoane și sunt nevoiți să își asume lucrul.

Nu-ți asuma sarcina, asumă-ți responsabilitatea ei!

Deleagă cât de des poți. De multe ori încrederea investită când delegi un lucru important ți se va întoarce sub alte forme. Dacă poți să aloci sarcina unei alte persoane pentru ca tu să realizezi o sarcină mai importantă, fă-o fără frică. Nu poți și nu trebuie să realizezi tot proiectul de unul singur, învață să ai încredere în oameni și să construiești relații, delegând!

3) Pregătește-ți doar următoarea acțiune

Nu-ți nota pe lista de sarcini toate cele 10 lucruri pe care trebuie să le faci la un proiect. E demoralizant să ai constant în față 10 sarcini care trebuie completate (și pe care sigur nu le termini azi). În schimb, scrie doar prima acțiune pe care o poți face în direcția proiectului, și lasă celelalte sarcini undeva unde le vei putea accesa când vei avea nevoie de ele.

4) Sparge proiectele mari în sarcini pe care le poți face în maxim o oră

De ce? Ca să nu dai ocazia sorții să te întrerupă de la ce ți-ai propus. În momentul în care ai o sarcină care poate fi terminată repede, îți prostești creierul să creadă că și-a terminat treaba, chiar dacă proiectul e amplu și ține luni de zile.

Amintește-ți exemplul de mai sus: a) “discurs” sau b) “pregătește schița discursului”. La a) ai parte de o sarcină abstractă, intangibilă, pe când la b) prima acțiune deja îți sare în față: “schițez discursul”.

5) Formulează-le cât mai acționabil

O sarcină numită “Ioana” nu te ajută cu nimic. Nu-ți spune ce să faci, ci din contră, te scoate din starea de concentrare și te pune să te gândești la ce vroiai să spui. Când îți notezi o sarcină folosește întotdeauna verbe care denotă acțiune: fă, sună, lucrează, termină. De exemplu “sun-o pe Ioana de ziua ei”.

Rezultatul? Formulându-ți sarcinile în acest fel te stimulezi la acțiune. În lista ta se vor afla lucruri concrete pe care poți să le faci acum, nu sarcini abstracte sau imprecise.

Beneficiile:

Dacă scrii lucruri vagi în lista de sarcini nu vei fi niciodată motivat să le duci la bun sfârșit. Creierul nostru nu poate să execute lucruri abstracte, când vrem să lucrăm la o sarcină pe care nu o putem atinge sau mișca, avem impresia că ne este peste puteri.

Unii dintre noi au tendința să se concentreze pe tehnici complexe prin care să-și controleze timpul. Învață o tehnică, nu se potrivește, trec la următoarea. Și tot așa se adâncesc în sisteme de organizare, uitând de lucrurile care le au de făcut.

Alții gândesc doar strategic, au o viziune în spate dar nu știu cum să o implementeze. Ei sunt cei care se pierd în planul mare, nu pot să coboare pe pământ.

Soluția nu e complexă; la fel ca în orice domeniu ai nevoie de o bază. Vrei să realizezi tot ce îți propui? Urmează cei 5 pași de mai jos:

1. clarifică-ți de ce o faci

2. deleagă dacă poți

3. pregătește-ți primul pas

4. asigură-te că-l poți face într-o oră

5. formulează-l acționabil!

Pe locuri, fii gata, START!

Articol scris de Bogdan Vaida.

Conferinta a inceput, din punctul meu de vedere, de acum cateva saptamani. Si a inceput prin promovarea in fiecare club a evenimentului si prin selectarea membrilor care sa-si reprezinte cu mandrie clubul in cadrul concursurilor. Telefoanele si mailurile care au curs de-a lungul acestei perioade au strans si mai bine legatura dintre ofiterii cluburilor. Iar concursurile interne organizate de cluburi pentru preselectie au ridicat nivelul de nerabdare a tuturor care doreau sa participe.

Si astfel zilele si saptamanile s-au scurs incet, ajungand in ajunul conferintei. Drumul sper Cluj a fost cu adevarat plin de peripetii pentru majoritatea participantilor. O data cu apropierea de Cluj, majoritatea dintre noi am prins prima zapada din acest an. A fost doar inceputul unei experiente frumoase. Prima zi de conferinta a inceput cum nici nu se putea mai bine. Intr-o sala de conferinta plina de prestanta a unui hotel de 4 stele gheata a fost sparta de  Adrian Rusu cu al sau workshop “Dinamica umorului”. Avand in vedere ca toti aveam ochii mici si rosii, a fost cea mai frumoasa trezire de care am avut parte in ultima vreme, printr-o portie zdravana de ras. Pauza s-a lasat cu socializare, croissanturi cu unt si o cafea plina de savoare.

Al doilea workshop , “Discursul unui lider – motivare si eficenta”, al lui Mihai Gotiu, a fost o adevarata comoara datorita experientelor deosebite de viata prezentate. Am putut cu totii invata din provocarile deciziilor fundamentate pe valori morale si de faptul ca, la final, merita tot efortul.

A doua parte a zilei a constat in cele doua concursuri nationale de discursuri: cele pregatite si cele impromptu ( improvizate). Pe rand, concurentii au dat ce au avut mai bun din ei si ne-au oferit informatii valoaroase, ne-au inspirat si ne-au motivat sa devenim tot mai buni. Deoarece am facut parte din juriu, etica Toastmasters imi interzice sa comentez concret discursurile.  Legat de rezultate, clubul nostru se mandreste cu locul I la concursul de discursuri pregatite, castigat de Calin Iepure, locul II la concursul de discursuri pregatite, castigat de Cristian Ciucanu care a mai castigat si locul II la concursul de discursuri impromptu.

Ultima parte a zile a constat in decernarea premilor, cina festiva precum si iesirea intr-un club, la distractie. A fost perioada  zilei cand am putut discuta mai bine cu cei care doresc sa infiinteze cluburi Toastmasters in Satu Mare si Sibiu. A fost partea zilei in care cu totii am devenit mai relaxati, mai vorbareti si mai petrecareti. Programul s-a incheiat la 4 dimineata cand ne-am indreptat cu totii spre somnul bine meritat.

Duminica dimineata ne-am intalnit la o cafea pentru a discuta despre viitoare proiecte comune si cum putem sa sustinem cresterea miscarii Toastmasters in Romania. Dupa care, pana la urmatoarea intalnire, ne-am urat ramas bun.
Cu toate ca a durat doar o zi, Conferinta Nationala Toastmasters Cluj 2011 a fost prilejul cel mai bun de a-mi revedea prietenii din celalalte cluburi Toastmasters, si de a face unii noi. La inceputul acestui articol, am povestit de faptul ca aceasta conferinta a fost o reuninune de familie, si nu m-am inselat. Am simtit cu totii legatura unica care ne tine impreuna si care ne anima in felul nostru de a fi.

Dezvoltarea abilitatilor de comunicare si de leadership nu este o treaba usoara, iar faptul ca simtim cu totii provocarile si frumusetea pe care Toastmasters o ofera ne face sa avem o legatura care depaseste cuvintele. Vazand emotiile si chipurile celor prezenti, stiu sigur ca am asistat la o reunine de familie, o reunine a familiei Toastmasters Romania!

Cristian Onofrei

Evenimentul se va desfasura la Hotel Boavista, incepand cu ora 19, iar publicul este invitat sa-si sustina preferatii cu aplauze si atmosfera calda. Concursul va incepe cu sectiunea de discursuri pregatite, unde isi vor da concursul membri mai noi si mai vechi, prezentandu-ne discursuri pregatite de acasa. Continuam apoi cu o sesiune de discursuri impromtu, vorbitorii afland pe loc subiectul pe marginea caruia isi vor construi un mini-discurs. Seara se va incheia odata cu deliberarea juriului si inmanarea premiilor.

Dintre participanti, isi vor da concursul Raluca Moisi, Maria Tomescu, Marius Cazacu, Bogdan Vaida, Razvan Stan, Cristi Ciucanu, Cezar Ilea, Calin Pascu, Filip Ivan, Adrian Marciuc si Catalin Petru.

Ne vedem miercuri, 19 octombrie, la o demonstratie de vorbit in public, incepand cu ora 18:45, in sala mare a hotelului Boavista!

Sponsor pentru acest eveniment este DC Print Media, iar parteneri media Radio Timisoara si TVR 3!

Dragi prieteni,

Acum mai bine de doi ani, un grup de oameni motivatiți, inteligenți si entuziaști, în frunte cu Silviu Trebuian și-au spus: “Credem că putem aduce Toastmasters în inima Banatului!”. Și au avut dreptate!

La începutul acestui an, mânat de aceeași putere bazată pe dorință, vă spuneam că putem realiza lucruri cu adevărat extraordinare în cadrul Clubului Timișoara Toastmasters. Și am avut dreptate!

Azi, pot afirma cu mândrie că fac parte dintr-un club prosper, cu o echipă de ofițeri implicați, alături de membri activi, motivați și entuziaști. Și sunt sigur că-mi veți da dreptate!

Anul 2010 a fost un an plin, un an care a marcat maturizarea și creșterea clubului nostru. Am devenit una dintre cele mai cunoscute organizații non-profit din Timișoara, având grijă ca prin mediul prietenos și pozitiv să ridicăm standardele impuse de Toastmasters International. Am reușit, prin calitatea maratoanelor de discursuri și a ședintelor noastre, să facem sălile să devină arhipline, cu oameni interesați, care să stea cu gura căscată și să soarba fiecare cuvânt de pe buzele vorbitorilor și care să  aplaude frenetic și admirativ la final.

Cei aproape 40 de membrii pe care-i avem în prezent, nu puteau deveni realitate fără o bună organizare internă și fără asocierea de mentori, care să îi ajute să se familiarizeze mult mai uşor cu atmosfera şi cu standardele impuse de club. Întâlnirile lunare ale ofițerilor au analizat permanent situația şi au generat idei noi, care mai apoi au ajutat la dezvoltarea durabilă și la promovarea clubului.

Nesletter-ul lunar, devenit între timp “Revista Timișoara Toastmasters”, ne-a ținut permanent conectați la activitățile și mersul clubului, ajutând-ne să aflăm lucruri noi și aspecte inedite din viața membrilor și invitaților. Unii dintre colegii noștri, chiar au participat activ la training-uri, emisiuni radio, emisiuni TV și webinarii.

Conferințele de la Viena și Barcelona, la care am participat câțiva dintre noi, au avut și au un impact major asupra evoluției clubului și a dezvoltării noastre ca oratori și lideri. Acest lucru este atestat și de reușitele notabile ale anului: 4 Competent Leaderi, 4 Competent Communicatori, Premiul Distinguished Club și Smedley Award.

La nivel național, am promovat dezvoltarea mișcării Toastmasters din Romania, în acest moment asumându-ne rolul de mentori ai cluburilor din Cluj-Napoca și Oradea. Pe lângă aceasta, relațiile cu celelalte cluburi din Romania sunt excelente, urmând ca anul viitor să organizăm și mai multe evenimente comune.

Toate aceste lucruri evident că nu se puteau face fără o echipă puternică, o echipă care a crezut în fiecare moment că poate face lucruri formidabile. Mă închin in fața lor și sunt sunt pregătit să strig în gura mare în Piața Operei:

“Împreună am reușit!”

Călin Iepure – Președinte

Pana atunci, clubul nostru va ureaza sarbatori fericite, sa petreceti bine alaturi de cei dragi si … toasturi cat mai reusite!

Gandidu-ma cum sa concep acest articol, o prietena mi-a sugerat sa scriu despre eveniment din perspective diferite. Cum la acest maraton am participat ca si organizator, ca si orator si ca si spectator, voi scrie cum am vazut eu acest eveniment din toate cele 3 ipostaze.

Voi incepe cu impresia pe care mi-a facut-o maratonul in calitate de organizator. Organizarea a mers cum nu se poate mai bine datorita faptului ca am facut parte dintr-o echipa motivata. Atat Mihai Zilahi, Victor Tomescu cat si Toastmasterul evenimentului, Silviu Vert, au demonstrat ce inseamna sa fii cu adevarat un membru Toastmasters. Intalnirile de organizare s-au desfasurat in restaurante cu ambianta placuta, urmand un plan bine pus la punct astfel incat acestea sa fie cat se poate de eficiente. Ne-am impartit sarcinile intre noi inca de la inceput in functie de aptitudinile fiecaruia. In cazul in care am avut anumite nelamuriri, colegii mei mi-au raspuns intr-un timp cat se poate de scurt. Ce mi-a placut mult a fost faptul ca deciziile majore le-am luat la comun, fiecare venind cu propunerea lui, urmand sa stabilim cea mai buna varianta. Adevaratul test pentru echipa de organizare au fost clipele in care nu am putut sa ne indeplinim sarcinile pe moment, acestea fiind preluate si indeplinite in cel mai scurt timp de catre un alt membru organizator. Un alt lucru care m-a incantat din postura de organizator a fost sprijinul partenerilor care s-au dovedit a fi foarte deschisi la propunerile noastre.

In calitate de orator, am fost impresionat de sprijinul intregilor colegi. Am primit la repetitia generala un adevarat arsenal de sfaturi bune si foarte bune care m-au ajutat in pregatirea discursului. De asemenea am simtit cu adevarat ce inseamna sa fii membru al Timisoara Toastmasters. Toti colegii m-au incurajat si m-au sustinut inainte, in timpul discursului, cat si dupa. Nicio clipa nu m-am simtit ca o persoana care merge in fata unui public necunoscut sa sustina un discurs oarecare. In schimb m-am simtit ca facand parte dintr-o familie care a venit sa ma sprijine in a-mi face auzit mesajul. Datorita sprijinului, a sfaturilor primite si a multor ore de munca, am sustinut cel mai bun discurs al meu. Sa vad persoane din sala care se regaseau in ceea ce eu spuneam si sa vad zambete a fost indeajuns pentru a justifica toata munca depusa.

Si nu in ultimul rand am fost spectator. Ceea ce am putut sa simt chiar inainte de a incepe maratonul propriu-zis a fost atmosfera. Culorile calde ale localului care se impleteau cu entuziasmul colegilor si cu interesul spectatorilor au creat o atmosfera inedita. Cu toate ca locurile oferite de cafenea nu erau de ajuns pentru numarul mare de invitati, nu am vazut pe nimeni sa plece. Asta spune multe despre curiozitatea care a fost starnita de maraton. Cel mai mult mi-a placut reactia invitatiilor dupa fiecare discurs. Daca multi la inceput nu stiau la ce sa se astepte, vedeam cum fetele lor se lumineaza tot mai mult dupa fiecare discurs. Din cate am discutat cu cativa invitati, acestia au fost impresionati de calitatea discursurilor sustinute. Au fost persoane care mi-au spus ca au participat la primul maraton si ca acesta este mult mai bun.

In concluzie, a fost un maraton care a marcat multa lume. Ca organizator, mi-a oferit posibilitatea de a-mi pune pentru prima data la incercare abilitatile si cunostiintele legate de organizarea unui eveniment. De asemenea mi-a oferit posibilitatea de a scrie primul meu articol, cel pe care tocmai il cititi. Ca orator, mi-a oferit posibilitatea de a a-mi face mesajul cunoscut in fata unui public numeros si de a ma exprima liber, avand o adevarata forta care m-a sprijinit, colegii mei. Ca spectator, acest eveniment mi-a oferit o seara inedita intr-o atmosfera primitoare in urma careia m-am ales cu niste idei si informatii valoroase. Am reusit sa cream un maraton cu mai multi participanti, 120 la numar, cu discursuri mai profunde si cu o organizare ca la carte. A fost un adevarat maraton al sedintelor, mailurilor si al repetarilor de discursuri insa zambetele de pe fetele tuturor persoanelor prezente au facut ca tot efortul sa merite cu varf si indesat.

But all presentations can be split up in 2 major use cases; I will present you the two options, and then feel free to use whichever you like better.

(1) A visual aid to improve you presentations

or

(2) A way to torture your audience

I’m sure you’ve seen both. I don’t know what the audience did wrong, but some presenters do torture their audience with incredibly long and boring presentations.  And they are so bad, so incredibly bad, that there was term invented for them:  death by PowerPoint.

So here is the recipe if you want to torture your audience with PowerPoint:

- Long Boring Slides
- Bad
- Content-free

Moreover, put a lot of text on the slides, in small fonts and read from your presentation loud.

Why is this wrong?

It’s wrong because each and every one of us can read by ourselves. Actually I can read much faster and understand than one can read loudly…  so it’s useless to read from your slides.

Slides are NOT for YOU AS A PRESENTER, to read from them, to make your life easier and have less to explain and present …NO NO NO …

They are to help your audience remember your message and your presentation. And if they get bored, they might remember YOU and that YOU had a horrible PPT, and that’s all. No message delivered.

How to do it better?

You need to organize your oral presentation…

-Introduction
-3-4 arguments
-Conclusion

And you need to rehears your oral presentation.

And you can use the PowerPoint slides as a visual aid to deliver your message. PowerPoint can be a very powerful tool that can add impact and variety, but it is no substitute for being a good communicator.

Remember, less is better. You need to have 1 idea/ slide and use some key words and meaningful pictures. It’s not in vain that they say that a picture is worth 1000 words. Besides, humans are visual beings, we remember mostly from what we see and less from what we hear. And for the rest, you do the talking.  (If you need to send the PPT to someone who does not attend your presentation, write notes to the slide, or even feel free to write an additional document. But don’t put all the info on the slides.)

I will not present you a guideline how to make a presentation; if you think about it, you know a lot of things, and you can always and get helpful tips and information.

What I want from you is that you to ask yourself, before making a presentation, what do you want your presentation to be? Do you want to torture your audience or not?

Do you want your presentation to be part of the 95%  that suck?   Or do you want it to be part of the 5% that actually use the slides as genuine visual aids?

Ladies and gentlemen, the choice is yours!! What will you choose?

*Sursa Imagine

Discurs susținut în cadrul unei întalniri Timișoara Toastmasters de către
Andreea Cosma

Acest joc presupune o mare viteză de reacție și de execuție, rezistență psihică și o bună pregătire fizică. Aș mai adăuga faptul că are mai mulți practicanți decât fotbalul!

L-ați ghicit?

Tenisul de masă (sau Ping Pong-ul) nu a apărut în China așa cum s-ar putea crede, ci a apărut în Anglia în anul 1874 în casa unui victorian bogat, ca o activitate de relaxare indoor.

În loc de fileu erau așezate câteva cărți, un dop de șampanie rotund servea ca și minge, iar capacele de la cutiile goale de țigări erau pe post de palete. Dopul de șampanie a fost rapid înlocuit cu o minge umflată cu aer comprimat, fileul cu o scândură din lemn, iar paletele au început sa prindă forme din ce în ce mai diversificate.

La început a avut denumiri diferite, toate derivate din sunetul pe care-l producea mingea în contact cu suprafata de joc sau cu paletele. Denumirea de “Ping Pong” a fost înregistrată în 1901, de către un producător englez de echipamente sportive. Mai târziu acesta a vândut drepturile către Parker Brothers în Statele Unite. Tot în anul 1901, James Gibb, un entuziast al tenisului, a descoperit mingile de celuloid, găsindu-le ideale pentru acest joc. În 1902, odată cu adăugarea unei foi de cauciuc pe suprafața de contact, s-a născut și paleta modernă.

În 1926 se inființează Federația Internațională de Tenis de Masă, care inițiază primul campionat european. De la început au fost organizate întreceri la toate probele care figurează și în prezent și anume: simplu, dublu, pentru fete si baieti și dublu mixt. Pe vremea aceea, fileul avea 17 cm înălțime, ceea ce împiedica orice încercare ofensivă. Este de menționat faptul că recordul în domeniul jocului defensiv il dețin românul Paneth Farkas și polonezul A. Ehrhich, care au jucat timp de 2 ore si 12 minute pentru a face un singur punct, în cadrul Campionatului Mondial de la Praga din 1936.

În 1939 se organizează primul campionat mondial in afara Europei, unde se remarcă deja jucătorii care folosesc loviturile cu efect. După o pauză cauzată de războaie, se reiau campionatele mondiale. Tot acum se pune accent pe descoperirea de noi materiale care să acopere paletele. Aceasta conduce la o perfecționare continuă a tehnicii și tacticii de joc.

Japonezii apar, în 1952, cu palete acoperite cu 10 mm de burete. Fără a fi foarte tehnici, au reușit să cucerească din această cauză primele titluri mondiale, buretele imprimând efecte derutante mingii de celuloid. 7 ani mai târziu, se standardizează paletele (cu burete de maximum 4 mm grosime) și apare tehnica japoneza numita „topspin”, care revoluționează acest joc. Din 1969 jucătorii europeni încep să se impună în fața celor asiatici, însă ulterior chinezii revin și domină cu autoritate, câștigând în 1981 toate titlurile mondiale.

După mai mult de un secol de la apariția sa, în 1988, Ping Pong-ul a devenit sport Olimpic. Deoarece erau din ce în ce mai mulți spectatori și telespectatori, iar jocul devenise foarte alert, în anul 2000, Federația Internațională, a mărit dimensiunea mingii de la 38 la 40 de mm pentru a încetini viteza jocului. De asemenea, pentru a crește spectaculozitatea și dramatismul, au redus formatul cu 21 de puncte la cel cu 11 puncte și a modificat numărul de seturi de la 3 la 5.

Azi, am încercat în câteva cuvinte să vă familiarizez cu cel mai popular joc din lume și să fac o incursiune scurtă în istoria lui. În încheiere vreau să vă adresez o întrebare:

“În ce alt sport olimpic poți întâlni ca adversar un om într-un scaun cu rotile, un puști de 8 ani sau o bunică de 70 și să și pierzi?”

Discurs susținut în cadrul unei întalniri Timișoara Toastmasters de către
Călin Iepure

Ne bucuram sa anuntam ca Timisoara Toastmasters, primul club de oratorie si leadership din Romania, si-a mai atins un obiectiv important pentru 2010 prin organizarea primului maraton public de discursuri.

Sub entuziasmul si magia cifrei 7, in 7 iulie, 7 membri ai clubului au sustinut discursuri din cele mai variate, care au inspirat, impresionat si starnit aplauze.

Intr-o locatie centrala, 700Coffee&Lounge, emotiile si nerabdarea publicului adunat in numar ridicat s-au resimtit puternic si foarte diferit fata de cele traite de fiecare dintre noi in sala de sedinte cu care deja ne-am obisnuit, inconjurati de oamenii pe care ii vedem de aproape 2 ani, in fiecare saptamana.

Seara evenimentului a fost una incarcata, nu doar de emotii, ci si de premii! Pe langa discursurile cu care i-au incantat Calin Iepure, Bogdan Vaida, Mihai Zilahi, Victor Tomescu, Silviu Vert, Andreea Ecobici, Andreea Cosma si Flori Zilahi, participantii au fost inclusi, pe baza unui cupon de inscriere, intr-un concurs care a adus in prim plan 7 vouchere reprezentand o reducere considerabila aplicata la taxa de aderare la Toastmasters. Sortii i-au ales, ei s-au bucurat, iar noi ii asteptam sa isi revendice castigul pe urmatorii: Ionut Deaconescu, Adina Roatis, Marius Craiu, Denise Gal, Adrian Spiac, Cristina Campean si Ghintare Survilaite.

Pentru ca publicul a fost foarte numeros si variat si pentru ca suntem obisnuiti cu discursurile impromtu, tot impromtu s-a anuntat si un nou val a cate 7 premii, de data aceasta inmanate dupa un criteriu mai deosebit: cea mai buna intrebare a fost rasplatita!

Ne bucuram ca am putut sa le reiteram atat invitatilor cat si membrilor clubului ca “atunci cand ajung in fata unui public, cei mai multi oameni incep sa tremure, vad totul in ceata, le bate inima cu putere sau li se usuca gura”, amintindu-le ca de aceea exista clubul Toastmasters, pentru a oferi tuturor un mediu activ de suport si invatare, in care fiecare isi poate exersa si imbunatati abilitatile de orator si lider.

Va invitam alaturi de Timisoara Toastmasters la cat mai multe evenimente si asteptam cu nerabdare sa ii aplaudam pe castigatorii premiilor, dupa primul primul discurs pregatit in cadrul clubului nostru!