1 iunie e ziua copilului. Cei mai nostalgici dintre noi, sfidand trecerea timpului, inca o socotim ca pe o zi a noastra, si iesim din ritmul cotidian pentru a ne indeplini mici capricii. Indiferent de varsta, un lucru ramane constant in viata noastra: ne place sa fim rasfatati! Dar rasfatul este o problema de mare importanta atunci cand vine vorba de educatia copiilor. Am sa va arat de ce trebuie sa acordam atentie acestui subiect, si am sa prezint cateva tehnici utile in ce priveste rasfatul!
Cautand in DEX, am gasit ca unul dintre sinonimele acceptate pentru rasfat este “belsug”. Si intr-adevar, prima imagine pe care o asociem unui copil rasfatat este aceea a unei multimi de jucarii extravagante. Total gresit!!! Nu jucariile, nu obiectele, nu imbracamintea, ci disciplina copilului arata daca acesta este sau nu rasfatat.
Un copil rasfatat este dificil de controlat in diverse situatii, este neascultator, obraznic si lipsit de respect. Dar toate acestea sunt efectele de moment ale rasfatului, care mai devreme sau mai tarziu trec. Cele mai grave sunt insa consecintele pe termen lung, pentru ca rasfatul creaza modele de comportament pentru toata viata. S-a dovedit ca adultii care au fost rasfatati in copilarie, isi pastreaza cu greu locul de munca, prietenii sau partenerul de viata. Ei nu au invatat sa munceasca pentru ceea ce isi doresc, ci dimpotriva, obtin aceste lucruri prin manipularea celor din jur. Psihologii sustin ca astfel de obiceiuri formate in copilarie pot necesita mai bine de 10 ani de terapie pentru a fi abandonate.
Este evident ca parintii joaca rolul esential in formarea copiilor. De aceea, in momentele urmatoare am sa va prezint cateva greseli clasice ale parintilor in privinta rasfatului.
Prima greseala tine de consecventa educatiei. Parintele trebuie sa impuna reguli si limite clare pentru copil cata vreme acesta este prea mic pentru a lua deciziile singur. Totusi, multi parinti nu aplica aceste reguli cu strictete. Ii spun copilului “nu fa asta”, si pana in final il lasa sa faca, ca raspuns la presiunile lui. Sau alteori, aplica regulile selectiv: astazi da, maine nu pentru ca sunt prea obositi sa lupte cu copilul. Efectul este dezastruos: copilul invata destul de repede ca regulile nu sunt importante, si mai mult, stie exact cum sa obtina “derogarile” pe care le doreste.
Ce putem face? Evitarea acestei greseli necesita multa rabdare, disciplina si consecventa. Regulile trebuie aplicate cu strasnicie, indiferent de ora, loc sau gradul de oboseala. E greu sa nu cedezi crizelor de furie manifestate in public, dar e absolut necesar sa o faci.
A doua greseala apare la mecanismele de recompensare, si are doua laturi. Pe de-o parte, prinsi in agitatia si problemele zilnice, parintii trec cu vederea comportamentul pozitiv al copilului si nu il lauda pentru asta. De exemplu, astazi nu s-a impiedicat deloc, dar parintii nu baga de seama si nu-i transmit semnale de apreciere. In schimb, voit sau nu, multi parinti recompenseaza eronat comportamentul negativ. Cazul clasic e acela al copilului care este bagat in seama doar cand face prostii. Copilul are mare nevoie de atentie, si daca o primeste doar cand se murdareste in balta, va continua sa faca acest lucru ori de cate ori vrea sa fie bagat in seama.
Ce-i de facut? Oricat de des avem ocazia, trebuie sa laudam micutul pentru ceea ce el face bine, indiferent cat de neinsemnat ni se pare. Conceptia ca “si-o ia in cap” este profund gresita. Iar, daca micul santajist miorlaie doar pentru a atrage atentia, el trebuie ignorat. Daca-i faceti un cadou, indiferent cat de costisitor, trebuie sa aveti mare grija sa ii asociati un motiv puternic, o recompensa pentru ce a facut el bine. Motive precum: “a stricat jucaria veche, primeste una noua”, sau “ma simt vinovat ca s-a suparat pe mine”, nu sunt acceptabile pentru un cadou.
A treia greseala e mai subtila. Uneori, din dorinta de a intari unele reguli, parintii se angajeaza in lupte pe care nu le pot castiga. Cel mai simplu exemplu se refera la mancare. O regula de genul “nu bei Pepsi inainte de masa” e simplu de aplicat: ascunzi sticlele. Pe de alta parte, daca incerci sa il fortezi sa manance toti cartofii, iar lui nu ii plac, ai pierdut de la inceput, pentru ca va strange dintii sau va scuipa mancarea. Rezultatul? I-ai acordat o sansa sigura de a-ti sfida autoritatea.
Ce poti face? Asigura-te ca regulile sunt clare si usor de urmat. Nu institui reguli absurde sau vagi. Daca constati ca o regula nu e de folos – vezi cazul cu cartofii – uita de ea. In orice caz, trage-l la raspundere pentru fiecare abatere.
Dragii mei, un copil este o binecuvantare. Dar cresterea lui este o responsabilitate pe care o avem cu totii. De noi depinde viitorul lui. Putem creste un copil care sa fie ascultator, respectuos, sincer, empatic, si mai presus de orice, un copil care stie sa iubeasca. Pentru asta, insa, trebuie sa urmam niste principii mai complexe decat vechea zicala “bataia e rupta din Rai”!
Discurs susținut în cadrul unei întalniri Timișoara Toastmasters de către
Mihai Zilahi
