Idei bune, idei geniale… dar cum?

Există un singur pilon pe care întreaga dezvoltare umană se bazează: ideea. Capacitatea de a avea idei este componenta fundamentală care ne face unici şi care a ajutat la progresul umanităţii.

De-a lungul timpului, oamenii au studiat procesul prin care mintea umană generează ideile, cu scopul de a defini reţete de aplicat la oricine, oriunde şi oricând. Timpul a trecut, reţetele nu au ieşit la suprafaţă. Este acum clar că aceste reţete nici nu vor apărea vreodată, deoarece ele nu exista. În schimb, s-au evidenţiat reguli generale care ajută mintea să intre uşor în procesul de creaţie şi de producere a unor idei bune… chiar idei geniale. În cartea sa „O idee geniala”, Jack Foster detaliază mai multe astfel de reguli de condiţionare a minţii, însă în aceasta seara eu vă voi prezenta trei dintre ele: Fii predispus la idei, Adună mai multe fapte şi Învaţă să asociezi.

Fii predispus la idei. Este deja clar pentru toată lumea că mintea este cea care generează ideile. Acest lucru este fără dubiu. Fiecare dintre noi are o minte.Si acest lucru este fără dubiu. Si, sunt la fel de sigur că fiecare dintre noi a avut la un moment dat o idee, mai bună sau mai puţin bună. Deci, mintea fiecăruia dintre noi poate genera soluţiile de care avem nevoie. Atunci, de ce unii simt că ideile le scapă, în timp ce alţii abundă de idei? Care e diferenţa? Defapt totul este foarte simplu. Oamenii se împart în două categorii: cei care ştiu că soluţiile există şi că le vor găsi şi cei care nu ştiu că acestea exista şi nu ştiu că le vor găsi. Cei din prima categorie vor avea tot timpul idei, în timp ce cei din a doua categorie nu. Singurul lucru care îi deosebeşte este încrederea pe care o au în ei înşişi şi cunoaşterea faptului că există o soluţie (idee) pentru orice problema. De îndată ce vă îndoiţi de faptul că veţi găsi o soluţie la problema pusă pe masă, totul este pierdut. Trebuie să vă consolidaţi încrederea că sunteţi capabili de producerea unei soluţii… sau mai multe. Această încredere se acumulează în timp, prin experienţă, prin obţinerea de rezultate pozitive şi prin stabilirea unei stări mentale favorabile. Repeta-ţi în fiecare zi că eşti o fântână nesecată de idei, că ideile tale bulbucesc la fel ca apa de izvor. Oricum, este foarte important să accepţi faptul că ceea ce crezi despre tine este un factor hotărâtor al succesului. Henry Ford spunea: „Fie că te gândeşti că eşti în stare sau nu, ai dreptate în ambele cazuri”.

Adună mai multe fapte. Dacă deschidem acum un dicţionar şi căutăm cuvântul idee, una dintre definiţiile de acolo va suna în felul următor: „O asociere inedită, nouă, a unor elemente vechi”. Din această definiţie remarcăm ceva interesant: elemente vechi. Cu cat plaja de elemente vechi este mai mare, cu atât asocierile pe care mintea le poate face sunt mai numeroase. Din acest motiv este foarte important ca fiecare dintre noi să acumuleze cât mai multe conştiinţe din cât mai multe domenii. Bineînţeles, totul are o limită. Nu trebuie să devenim fiecare omul-enciclopedie, şi oricum, nu acesta este ţelul. Ţelul este de a nu deveni prinşi într-o „rutină de cunoaştere”, în care nu mai suntem receptivi la ceea ce este nou în jurul nostru. Trebuie să fim curioşi. Trebuie să deschidem ochii şi să vedem ceea ce se întâmplă în jur. Să fim receptivi la evenimentele din afara sferei noastre de confort, astfel încât mintea va avea o bază de cunoştinţe mai mare atunci când va fi necesară crearea unei noi idei. Bineînţeles că la început mirajul comfortului în care ne-am cuibărit ne va tenta să ne întoarcem la el. Vom fi tentaţi să alegem calea de minimă rezistenţă. Însă eu nu vorbesc de a alege sau nu calea de minimă rezistenţă, ci de a trai senzaţii noi, de a avea cât mai numeroase experienţe de viaţă. Comandă la restaurant o mâncare fără să ştii exact ce este. Învaţă limba chineză. Fă tiroliană. Studiază obiceiurile de căsătorie şi înmormântare la azteci. Orice care sa îmbogăţească baza de date din care mintea să extragă asocieri noi.

Învaţă să asociezi. Mintea umană trebuie învăţată sa facă asocieri. Nimeni nu se naşte cu această abilitate, ea este dezvoltată pe măsură ce timpul trece şi căpătam mai multe experienţe. Însă modul în care suntem capabili de a realiza aceste asocieri tine foarte mult de procesul de învăţare. Asa cum am zis şi mai devreme, asocierile pe care mintea umană le poate face rezultă din îmbinarea elementelor vechi, care există deja acumulate în „baza de date”. Dar mulţi oameni nu ajung să realizeze aceste asocieri din mai multe motive. Cele mai întâlnite sunt: lipsa de experienţă, frica de încălcare a regulilor şi frica de asumare a riscurilor. Experienţa se poate acumula prin mai multe metode, nu are rost să intru în detalii acum, dar în principal e necesar să ştiţi următoarele lucruri: soluţiile pot sta în locuri în care ne-am aştepta cel mai puţin. Din acest motiv, să nu rămâne închişi într-o sferă mică de idei, ci să deschidem ochii şi să ciulim urechile către domenii total diferite. De exemplu, cum credeţi că a reuşit George Westinghouse să inventeze frânele cu are comprimat? A observat soluţiile dintr-un domeniu complet diferit, anume mineritul, unde minerii foloseau ciocane cu aer comprimat pentru a sparge rocile. În afara de căutarea salvării în alte domenii, câteodată nu strică să căutăm soluţii în propria curte. De ce nu încercăm să vedem cu se aseamănă problema cu care ne căznim? Este ea asemănătoare cu ceva care există deja? Ce s-ar schimba dacă am altera puţin una dintre variabile? Nu ajungem la o problemă care este deja rezolvată? Frica de încălcare a regulilor este atât de înrădăcinată în unii oameni, incât îi împiedică să vadă soluţiile şi să aibe ideile care se află exact în faţa lor. Majoritatea realizărilor artistice şi a descoperirilor ştiinţifice sunt rodul unor încălcari flagrante a regulilor. Gaudi a încălcat regulile despre cum trebuie să arate o clădire şi acum este un exponent al arhitecturii secolului 20. Freud a încălcat regulile de tratare a bolilor mintale, iar acum orice student la medicină îi studiază cărţile. Si exemplele pot continua la nesfârşit. În cele din urma, totuşi, încălcarea regulilor trebuie făcută cu asumarea de riscuri. Trebuie sa fim curajoşi în strădaniile noastre. Oricum, obtinerea unei idei, prin definiţia ei implica asocierea de elemente care nu au mai fost asociate până acum. Există o posibilitate ca această  asociere să  nu fie favorabilă din prima încercare. Cine nu riscă, nu câştigă!

De unde ne vin ideile? De ce unii dintre noi au o grămadă de idei, iar alţii deloc? Există un secret, o tehnică? În nici un caz. Totul ţine de condiţionarea minţii. Timpul este scurt, şi ar fi fost mult mai multe de povestit. Dar eu m-am axat în această seară pe trei dintre cele mai accesibile căi prin care vă puteţi aduce mintea într-o stare favorabilă producerii de idei. Si nu uitaţi, fiecare dintre noi este un geniu. Lăsaţi-l doar să iasă la suprafaţă!

(Notă: fotografiile sunt luate din cartea “O idee genială”, Jack Foster, Ed. Humanitas 2006)

Discurs susţinut în cadrul unei întalniri Timişoara Toastmaters de către
Marius Pepu