Miros de fum … si de pucuioasă!
Şşşşşşşşşşşşşşş ! Liniste! E ceaţă!
Tunetele şi fulgerele încet au dispărut.
O ploaie măruntă din cer a cernut.
E frig si lumea a dispărut.
E linişte şi e tăcut.
Domnule toastmasters, stimată audienţă, dragi prieteni,
E TOAMNĂ!
Mirosul de brad învăluie văzduhul.
Casele gâfâie scoţând alene fumul.
Pomii şi-au luat mantaua de sărbătoare,
Râd şi se bucură sub razele calde de soare.
Păsările zgribulite din creangă-n creangă zboară.
S-a isprăvit dar belşugul de astă-vară.
Nopatea din ce in ce mai mult ne copleşeşte …
Lumina soarelui incetul cu incetul păleşte.
E linişte deplină în puterea nopţii …
Greierii au adormit stând la voia sorţii.
Gâzele, de ploaie, de mult au fugit !
Plouă zadarnic, plouă mărunt, necontenit.
Dar voi ce faceţi? Aţi şi adormit?
E frig afară si plouă mărunţit!
E TOAMNĂ!
Cu sufletele plânse merg la scoală copilaşii!
Cu chiu cu vai se trezesc ingeraşii …
Şi se târâsc sărmanii prin noroaie …
Şi se feresc de stropii de ploaie.
Cu sufletul trist îşi părăseşte mama pruncul
În faţa uşii galbene precum e lutul.
În fiecare zi acelaş chin, aceeaşi povară
În faţa uşii mari ca de moară.
Şi plânge adânc sufletul lor angelic
În colţ de clasă, în întuneric.
Şi afară ploaia bate mărunt la geam
În lumina diafană a unui bec dintr-un lighean.
Dar băiatul creşte şi se-drăgosteşte.
Visul unei nopţi de toamnă el trăieşte.
Abia aşteaptă zorii dimineţii …
Să o vadă pe ea, zâna frumuseţii.
Deşi e frig şi plouă necontenit
Demonul mic, îngeraş a devenit.
E TOAMNĂ!
Nostalgicul îngeraş e îndragostit de îngeraşă
Şi e atât de fină şi de gingaşă …
Dar ce să facă? Ce să-i zică?
Când o vede înţepeneşte de frică.
Cand o vede inima ii bate din ce in ce mai tare
Îi tot roşu, îmbujorat. Sa tremure el oare?
Şi îşi zâmbesc şi se roşesc
Când ochi în ochi se privesc.
Cu stângăcie de mană o apucă
Şi acasă nu ar vrea să se mai ducă .
Se plimbă pe sub castanii aurii
Cu zambetul unei adevărate bucurii.
Oare cât o fi ceasul de-i aşa întuneric?
Oare de acest vis mai e el vrednic?
Nu se face odată ziuă? Nu vin zorii dimineţii?
Să o revadă pe ea, jumatatea vieţii?
E atat de singur cand ea nu e prezentă …
Iar noaptea este atât şi atât de lentă.
Zâmbetul ei îl înseninează
Şi afară plouă şi brumează.
E TOAMNĂ!
Si ei se iubesc şi se-ndragesc
Sunt atata de timizi … se rosesc.
Visul unei nopti de toamnă cu toţii am trăit.
După un astfel de vis cu toţii am tânjit,
Un vis pentru alţii ne-mplinit,
Pentru alţii cu mult drag amintit.
E TOAMNĂ!
Nu mai visaţi ci trăiţi!
Zambiţi! Roşiţi! Iubiţi!
E TOAMNĂ!
Discurs susţinut în cadrul unei întalniri Timişoara Toastmaters de către
Cezar Ilea
