Sistemul e de vină!

Nu stiu alţii cum sunt dar eu când am de-a face cu secretarele de la Univesitate, numai că nu-mi vine să urlu… nu de bucurie, bine-nţeles.

În urmă cu ceva vreme, am avut nevoie de nişte semnături pe un contract încheiat între firma la care lucrez şi Universitate, prin care firma se obligă să-mi plătească taxele de şcolarizare. Toate bune şi frumoase, numai hai să vedem care este drumul pe care un om normal trebuie să-l parcurgă pentru a avea un asemenea contract semnat şi ştampilat în bună regulă.

Prima zi – Miercuri
M-am dus mai intâi la secretara de care aparţin la master să fac rost de contract. Lume multă nene, înghesuială. Descurcăreţ, cum mă ştiu, reuşesc să mă strecor cumva în secretariat şi fac rost de foile respective. Imi explică, apoi, în câteva cuvinte care e procedura.
- Super, îmi zic în gand, va fi simplu!

Mă îndrept apoi spre Registratură, care se află în altă clădire, la vreun kilometru de facultate. Aici a mers repede…

Urc apoi la etajul I şi mă grăbesc spre biroul consilierului juridic. Aici doamna consilier foarte amabilă îmi explică faptul că ea nu poate să semneze contractul deoarece nu e completat în întregimime şi că, în concluzie, trebuie să ma întorc cu el la secretariat.
- Sistemul e de vină! adăugă ea.

Fac iar un kilometru, mă chinuiesc să găsesc loc de parcare şi într-un final ajung în faţa secretariatului. Stupoare! Nimeni! Uşa închisă! Deasupra uşii un anunţ prin se comunică cum că doamna secretară nu va mai fi disponibilă decât de săptămâna viitoare. Mă duc la secretariatul alăturat şi de acolo mi se spune că sigur doamna secretară şefă mă va ajuta.

Ajung la intrarea în biroul doamnei secretare şefe, bat la usă… nimic! Văd o altă usă, dau să intru şi întreb:
- Bună ziua, o caut pe doamna…
- Aşteptaţi în faţa uşii, trebuie să sosească imediat!
Şi aştept, şi aştept…. Îmi pierd răbdarea şi intru din nou pe aceaşi uşă:
- Dar ştiţi, eu vreu doar să verificaţi dacă e completat corect acest formular.
- Dom’le n-am mai văzut noi formulare din astea! Aşteptaţi vă rog… şi mi se arată uşa din nou.
Una dintre doamne, mai inimoasă, imi ia totuşi formularul din mână se uită peste el completează două rubrici şi-mi zice cu satisfacţie:
- Acum e bine! Trebuie să mergeţi cu el la decanat!

La decanat mi se spune că domnul decan tocmai a plecat la aeroport şi că ar fi bine să revin mai târziu sau în cursul zilei următoare.

Ziua 2 – Joi
Dis-de-dimineaţă am ajuns la decanat. Cererea era deja semnată si ştampilată. Am mulţumit d-nei secretare respectuos si m-am îndreptat spre clădirea universităţii unde se află consilierul juridic.

După ce am căutat jumătate de oră loc de parcare, ajung într-un târziu în faţa biroului şi intru:
- Bună ziua, d-na consilier juridic, este?
- Îmi pare rău astăzi este în instanţă toată ziua… Mâine va fi aici!
Hmm… ce noroc am şi eu, îmi zic în sinea mea.
- Pot să-i las documentele acestea la semnat?
- Da, puneţi-le în tăviţa aceasta!

Ziua 3 – Vineri
Mă pornesc pe la ora 12 de la firmă. Ajung la universitate, găsesc cu mare greutate un loc de parcare la mama-naibii şi mă îndrept spre biroul consilierului juridic. Cererea era deja ştampilată şi semnată. Răsuflu uşurat… Mai am de obţinut doar încă o semnătură! Cea a rectorului!

Intru în birou:
- Bună ziua, domnul rector?
- Din păcate nu avem domnul rector azi! mi se răspunde.
- Dar puteţi să mergeţi la domnul prorector, a doua uşă pe dreapta, el sigur este aici!
- Vă mulţumesc!

Ajung în biroul prorectorului:
- Bună, am un contract pentru semnat!
- Din păcate domnul prorector nu este, tocmai a ieşit! Dar contractele acestea trebuie semnate de rector. Nu au nici o treabă cu noi!
Mă duc din nou la rectorat şi-i las contractul doamnei scretare care mă asigură că pe luni sigur va fi gata semnat.

Ziua 4 – Luni
Aceaşi poveste cu parcarea, pe care nu mai are rost să v-o mai spun. Ajung la rector:
- Bună ziua, ştiţi am venit după contractul, acela.
- A, da. E la domnul prorector. A doua…
- Da, ştiu, a doua uşă pe dreapta!

La prorector, după ce caută secretara câteva minute bune, într-un târziu imi dă contractul si adaugă:
- Mai aveţi nevoie de ştampila ovală! Mergeţi la rectorat!

La rectorat doamna secretară imi ştampilează contractul, între 2 discuţii cu alţi studenţi prezenţi în încăpere.
- Gata, îmi zice. Aţi scăpat!
- Mulţumesc mult, îi răspund eu încântat.

În loc de statistici

- am avut nevoie de 3 semnături
- am pierdut în total 4 zile lucrătoare
- “operaţiunea” a durat 6 zile
- am “colindat” 15 birouri
- am strabătut 12 kilometrii

Concluzia

“Trăim în România, şi asta ne ocupă tot timpul!”

Discurs susţinut în cadrul unei întalniri Timişoara Toastmaters de către
Călin Iepure