Anatomia unui discurs

Cu cateva saptamani in urma am avut placerea si oportunitatea sa prezint un discurs in primul club Toastmasters din Romania. Trebuie sa spun ca a fost o experienta deosebita, acel tip de experienta care va ramane pe deplin incrustata in memoria mea, intocmai ca prima zi de scoala.

De asemenea am promis ca voi publica anatomia discursului prezentat si pot sa spun ca este de asemenea o incantare sa pot decodifica pentru dumneavoastra istoria acestui discurs.

Am vrut sa vorbesc despre fericire. Fericirea este un subiect filozofic cateodata abstract dar cu siguranta pur subiectiv.  Cineva spunea ca fericire e cand zambesti si nu stii de ce, si atunci am realizat ca zambetul este universal cand esti fericit.

Am vrut sa vorbesc despre fericire si am vrut sa prezint un discurs inspirational. Amandoua au fost o extraodinara provocare pentru mine (la care se adauga faptul ca eram in concediu si nu am avut aproape deloc timp sa repet discursul decat pe tren, avion si in diminetile cand eram decalat cu fusul orar).

Ei bine, ideea a venit cam cu vreo 2-3 saptamani inainte de prezentare. Cu 2 saptamani inainte, intr-un weekend, am scris prima versiune in cam 4 ore, pe care am rectificat-o si ajustat-o in urmatoarea saptamana.

Oricum ar fi, cand m-am apucat de scris, am scris prima si prima data obiectivele mele :

- Sa aiba o introducere buna si o concluzie memorabila (discursul 2 si 3 din manualul Competent Communicator),
- Sa se bazeze pe date reale si pe cercetare (research discurs 7 din manual),
- Sa aiba comparatii, metafore (discurs 4 din manual) ,
- Sa folosesc experiente personale,
- Sa fie amuzant (Humorous Speech Advance Manual).

A fost o lunga perioada in viata mea cand ma identificam cu spusele lui Emil Cioran :

“Nu, nu sunt fericit si probabil ca n-am sa fiu niciodata. Asta-i adevarul! Exista si oameni inapti de a gusta fericirea. Pentru ei aceasta fericire nu-i decat un cuvant rece, înscris în dictionar la litera cuvenita. Incontestabil ca eu fac parte din această categorie” – dar am realizat ca a fi si a te simti fericit este cateodata o optiune. Si iata ca mi-a venit ideea titlui “Fericirea incepe cu un zambet” (discursul numarul 3 din manual – Get To The Point - construieste tot discursul in jurul unei singure idei).

Si iata si discursul – care a fost in mare parte prezentat liber (am folosit cuvantul zilei si idei din discursul premergator discursului meu, care a fost un discurs comunist/socialist al lui Che Guevara), dar cu ideile in linii mari memorate.

Voi  adauga comentariile mele in discurs pentru a reaminti ca mare parte din lucrurile subtile au fost perfect intentionate si regizate dinainte. Parerea mea este ca oricine ajunge la discursul numarul 10 (genul de discurs inspirational prezentat mai jos), poate face un discurs similar. Singura conditie este ca totdeauna cand avem de prezentat un discurs in club sa facem eforturi sa fie mai bun decat cel anterior, sa inglobam evaluarile primite si sa folosim toate lucrurile invatate in discursurile anterioare (limbajul corpului,  varietate vocala, cercetare, contact vizual etc.).

Si inainte de discursul scris, vreau inca o data sa aduc umilele mele multumiri membrilor Timisoara Toastmasters, pentru ca m-au gazduit si mi-au oferit o experienta de neuitat, si in special lui Calin, care a fost omul de contact si a lucrat la toata logistica necesara pentru a fi acolo la timp. Multumesc!

Fericirea incepe cu un zambet

Cu ceva timp in urma, un om de stat vrea sa angajeze un asistent in cabinetul sau. Unul dintre prietenii sai ii face o recomandare. Are loc interviul si omul este refuzat. Intrebat de ce l-a refuzat, omul de stat raspunde: Nu imi placea fata lui! Fata lui? Fata lui? [o istorie care sa capteze atentia]

Am stat si am reflectat profund cand am aflat aceasta istorioara adevarata petrecuta cu mai bine de 2 secole in urma. Si am realizat ca are sens. Tot ce gandim, tot ce facem zilnic se impregneaza fara greseala pe fata noastra. Suntem nefericiti, morocanosi si abatuti, se vede pe fata. Suntem fericiti, exaltati  si plin de viata, se vede pe fata noastra. Omul respectiv de stat a masurat implicit gradul de fericire al persoanei intervievate si a decis ca nu vrea sa stea langa un nefericit o mare parte din zi.

Doamnelor si domnilor, domnule Toastmaster, onorati invitati, toti vrem sa fim fericiti, dar cateodata fericirea ne apare ca o fata morgana, ca un miraj pe care niciodata nu putem sa il atingem [proiect 5- limbajul trupului - gest de a apuca ceva din aer]. In cautarea fericirii voi vorbi astazi despre trecut [proiect 5  - miscare spre dreapta] si cum afecteaza el fericirea, despre viitor [proiect 5 - miscare spre stanga] si cum imaginatia noastra ne poate face nefericti si prezent [revenire pe mijloc] si cum putem afecta cat de fericiti ne simtim acum si am sa va dau o solutie banala pentru o problema existentiala. Cum pot fi fericit?

Dar haideti sa vorbim mai intai despre viitor. [miscare spre stanga]

Multi dintre noi suntem in general fericiti dar ni se intampla cel putin o data sa avem iluzia ca putem fi mai fericiti daca ceva in viitor se va intampla. Daca vom avea mai multi bani vom fi mai fericiti, daca vom face o vizita la piramide vom fi mai fericiti, daca tipul asta care vorbeste acum se va opri din vorbit, vom fi mai fericiti. [Humorous Speech Advance Manual, rule of thirds]

Vreau sa dezbatem impreuna aceasta idee: stiu ca in viitor voi fi mai fericit. Cel mai bun lucru este sa facem un experiment impreuna. As vrea sa va imaginati masina visurilor voastre, de preferat o masina pe care nu o aveti inca. Vreau sa va imaginati toate detaliile. Am sa va dau 5-10 secunde sa va imaginti aceasta masina. Ce marca este masina visurilor tale? Ce culoare este masina visurilor tale? [interactiune cu audienta pentru a capta si mai mult atentia]

Dar haideti sa va pun o intrebare mai precisa : ce numere are masina visurilor voastre? Cati dintre voi s-aU gandit la placute pana sa mentionez eu? Cati dintre voi s-au gandit la capacitatea motorului, la forma cheii de contact, la anul fabricatiei?

Greasala pe care o facem noi, cei din prezent, este ca gandim ca ceea ce ne imaginam este exact experienta pe care o vom avea, dar imaginatia noastra totdeauna foloseste scurtaturi – elimina detalii pentru a ne putea focaliza doar la ce ne intereseaza in acel moment. Si in momentul asta ne intereseaza experienta pozitiva pe care o vom avea cu masina, si nu pretul ei, cat de des se va strica in prima luna, faptul ca o vom zgaria in parcare in prima zi, sau daca toata seria respectiva are un defect de fabricatie si asa mai departe. Cum am invatat cand eram mici, pe vremea comunismului, viitorul este intotdeauna de aur. [folosirea legaturii cu discursul social-comunist dinaintea discursului meu]

Ceea ce incerc sa spun este ca in momentul in care ne imaginam ceva care ne-ar face placere in viitor, totdeauna vom uita detalii care vor schimba complet felul in care ne simtim in momentul in care vom stii acele detalii.

Personal,  am crezut ca daca voi pleca din tara imi va fi foarte bine. M-am gandit la cainii cu covrigi in coada, Shakira va dansa pentru mine in fiecare seara si voi bea wiskey cu J.R Ewing din Dallas.

Ceea ce nu mi-am imaginat este cat de greu imi va fi sa fiu departe de tara, sa fiu departe de fratele meu, de mama care este in Brasov, de prietenii care sunt aici in Timisoara.  De fapt chiar daca incercam sa imi imaginez, nu cred ca as fi putut-o face obiectiv. Fratele meu era  langa mine, mama era in Brasov si o vedeam cel putin o data la 3 luni iar prietenii erau intotdeauna la petreceri cu mine… Numai in momentul care am experimentat pe pielea mea departearea, am realizat ce dureros este… [informatii personale pentru a da o nota umana discursului] Ca exista si partea nevazuta a lunii. [gest - discurs 5- limbajul trupului] [discurs 4 - comparatii si metafore]

Oricum ar fi, viitorul este utopic si abstract pentru ca lasam la o parte detalii, dar daca viitorul este utopic, poate putem gasi fericirea in trecut. Intotdeauna in trecut am fost mai fericiti. [miscare spre dreapta]

Eram mai fericit sau era mai bine pe vremea lui Ceausescu,  cand eram in liceu si ascultatm BUG Mafia si Parazitii cu borfasii mei de cartier [gesturi RAP :-) )].

La fel cum am aratat despre viitor, si amintirile despre trecut sunt distorsionate si ambigue [cuvantul zilei] si totdeauna iau in calcul si experientele actuale si felul in care ne simtim acum.

Unui grup de liceeni li s-a dat un test in care printre altele o intrebare este cum se vad ei in momentul respectiv. Dupa 30 de ani, mare parte a lor au fost regasiti si li s-a dat din nou acelasi test: sa spuna cum se vad ei in momentul respectiv, dar si cum isi amintesc ei ca au spus cu 30 de ani inainte. Nici unul dintre ei nu si-a amintit corect. Cei care spuneau la 14 ani ca sunt nesiguri pe ei si acum erau directori spuneau ca dintotdeuna au fost siguri pe ei si au stiut ce vor, cei care spuneau la 14 ani ca nu stiu sa se inteleaga cu omenii si acum lucrau in vanzari, spuneau ca intotdeauna au fost buni cu oamenii si asa mai departe. [research data - discurs 7]

Creierul nu poate retine totul; asa cum nu ne amintim numele tuturor persoanelor pe care le-am intalnit la o petrecere, asa cum nu ne amintim tot ceea ce am invatat in liceu, sunt multe alte lucruri pe care le-am uitat si ne fac sa ne amintim trecutul distorsionat. Amintirea noastra nu este egala cu experienta care am avut-o in acel moment in trecut. Ca o prisma care disperseaza lumina, alegem sa filtram si sa vedem numai anumite culori din spectrul de lumina atunci cand ne amintim trecutul si lucrul asta se petrece involuntar, fara ca noi sa percepem. [discurs 4 - comparatii si metafore]

Daca intotdeauna credem ca in trecut am fost mai fericiti si cum nu putem retrai trecutul, vom fi mereu mohorati, debusolati si deprimati si asta se va vedea pe fata noastra. [reiterata ideea discursului]

Ei bine, daca  viitorul este prea utopic, trecutul este distorsionat (mai ales daca este indepartat)…Atunci ne ramane prezentul. Numai in prezent putem fi cu adevarat fericiti. [de-a lungul discursului am folosit tehnica "tell them what you will tell them, tell them, tell them what you told them" pentru a retine ideile mai usor] Acea fericire care transpare prin toti porii. Fericirea care sa fie insasi identitatea noastra traita pana la nivel de paroxism general (Emil Cioran). Aceea fericire o putem trai numai in prezent.  Dar cum ne dam seama ca un om este fericit pentru ca fericirea este o experienta pur individuala si subiectiva. Cum se masoara fericirea? Consider ca zambetul/rasul este unitatea de masura.  Ei bine fericirea se masoara prin cantitatea si calitatea zambetului sau a rasului – care se vede pe fata. [reiterata ideea discursului]

Dale Carnegie, in cartea sa care a fost bestseller in 1936 – Cum sa ne facem prieteni si sa influentam oamenii- , povesteste ca cel mai important lucru este sa zambim. Intr-unul dintre capitole da exemplul unui om influent care avea o afecere de cativa zeci de ani. Omul respectiv face un curs cu Dale Carnegie despre cum sa iti faci prieteni si sa influentezi oamenii si Carnegie ii cere un singur lucru: incepand din ziua respectiva sa zambeasca. Dupa un timp, secretara lui ii spune ca dupa 20 de ani l-a vazut pentru prima oara uman. Este fascinant cum un zambet ne poate face umani. [discurs 7 - research data]

Un lucru interesant se petrece daca zambim. Faptul ca zambim da un mesaj creierului in stilul lui Blaisse Pascal – ma simt bine deci zambesc. Daca nu va simtiti bine, creierul trebuie sa rezolve disonanta: fie incetati sa mai zambiti, fie chiar incepeti sa va simtiti mai bine.

S-a facut un studiu cu 2 trupe de actori. O zi intreaga.  La inceput li s-a masurat sistemul imunitar (numarul de celule albe, celule rosii si asa mai departe). Actorii din prima trupa au facut repetitii pentru  o drama. Actorii din a doua grupa, pentru o comedie. La sfarsitul zilei li s-a masurat din nou sistemul imunitar. Cei care au jucat drama, aveau sistemul imunitar  mai scazut decat la inceputul zilei. Cei care au jucat comedia il aveau mai ridicat decat la inceputul zilei. Concluzia este ca zambetul iti ridica sistemul imunitar. [discurs 7 - research data]

Cineva spunea ca fericit esti atunci cand jumatatea ta de univers e numai un zambet [citat]. Nu degeaba se spune ca rasul este contagios [cunostinte populare romanesti]. Iar oamenii iubesc sa se molipseasca cu ras si vor veni in jumatatea ta de univers.

Eminescu spunea ca “viitorul si trecutul sunt a filei doua fete” in Scrisoarea I [legatura cu ceva ce toata lumea a studiat din nou, in incercarea de a nu avea o distanta intre mine si audienta] si adevarul este ca noi cei din prezent ne imaginam viitorul si noi cei din prezent ne amintim trecutul,  dar dupa cum ati vazut, viitorul pe care ni-l imaginam in prezent este utopic pentru ca totdeauna vom lasa la o parte detalii, iar trecutul este distorsionat mai ales daca este indepartat; singurul loc in care putem gasi fericirea este prezentul. Iar daca suntem fericiti in prezent se va impregna pe fata noastra ca un tatuaj.

De aceea vreau, maine dimineata, dupa ce va treziti, sa va uitati in oglinda, sa zambiti si sa spuneti : Buna-dimineata frumusete. Mua! [gest de a saruta reflexia nostra in oglinda]. Pentru ca fericirea, pentru fiecare din noi [gest de a cuprinde intreaga sala], incepe cu un zambet!