Turist în Timişoara

Am ales aceasta tema in primul rand pentru ieri a fost ziua Timisoarei. Eu sunt de 10 ani in acest oras, si la inceput nu cunosteam mai nimic despre el.  Am inceput sa ma documentez despre el din curiozitate, iar mai tarziu am fost cu diverse ocazii ghid pentru colegi sau cunostinte venite in vizita.

Stiti si voi ca Timisoara nu este un oras turistic. Nu este nici Paris si nic Viena, si totusi trebuie sa cunoastem cate lucruri despre orasul in care traim, asa ca va invit alaturi de mine sa descoperim centru orasului inarmati cu o harta si cu un ghid turistic.

Incepem traseul din punctul 0 al Timisorii … care este?  .. da, Piata Unirii, mai exact piatra din pavajul Pietei Unirii, gravata cu harta vechii cetati.

In 1716 cetatea Timisorii, aflata pana la acel moment sub ocopatie otomana, este cucerita de habsburgi.   Acestia constata ca fortificaţiile nu fac faţă noilor tehnici de luptă, aşadar decid se refaca întreaga cetate, în stil Vauban (o fortăreaţă-bastion cu formă stelară). Aceasta avea o suprafaţă de 10 ori mai mare decât fosta cetatea medievală turcească si 9 bastioane, vizibile pe gravura, din care unul singur s-a pastrat, Bastionul Maria Therezia (sau “bastionul”).

Curand dupa cantonarea trupelor austriece in oras, printul Eugeniu de Savoya  a ridicat prima fabrică de bere din România, la Timişoara, in 1718. Fierbătoria de bere din secolul XVIII trebuia să suplinească lipsa acută de apă potabilă din Timişoara şi să potolească setea trupelor austriece, rămase în teritoriu.  Fabrica de bere joaca un rol important in istoria cetatii, in anii ‘20 Timişoreana  devenind furnizorul oficial de bere al Curţii Regale de România.  Ieri a fost inaugurata la in Poiata 700  cea mai mare halba de bere metalica din lume, de aproape 6 metri inaltime,  in care incap 11.000 litri de bere.

Dar sa revenim la piata Piata Unirii, cea mai veche piata din Timisoara. Acest nume i-a fost dat dupa ce pe 3 august 1819 armata romana a intrat in Timisoara si s-au oprit aici.

In milocul pietei  domina statuia Sfintei Treimi. A fost ridicata dupa epidemia de ciuma (anii 1738-1739) care a decimat orasul, cauzand  moartea a cca 1000 de persoane, ceea ce la data respectivă însemna a şasea parte a oraşului. Monumentul a fost realizat la Viena în perioada 1739-1740, şi a fost transportat pâna la Timişoara pe calea apei, pe Dunăre, Tisa şi pe canalul Bega.

Definitorii pentru imaginea pietei sunt domul, palatal baroc, biserica sarbeasca si multimea de terase si cafenele. Cafeau a venit in Timisoara odata cu ocupatia otomana, dar traditia cafenelelor a fost imprumutata de la viena. Unii istorici sunt de parere ca aceste cafenele in stil vienez au adus Timisoarei denumirea de “Mica Viena”.

Dar ce inseamna o cafenea in still vienez la 1800? Paharul de apă lângă cafea, masa de biliard, posibilitatea de a juca cărţi, şi multe ziare naţionale şi internaţionale puse la dispoziţie. In aceste conditii, cafenelele din vechea timisoara erau foarte aglomerate. Erau locul de intalnire pentru elita socetatii, aici se puneau la cale intrigi si comploturi, sau se juca biliard sau carti.   De asemnea, tinand cont de faptul ca ziarele la timpul respectiv erau scumpe, si in consecinta rare, oamenii frecventau cafenelele pentru a citi ziare locale si chiar straine.  Cat despre jucatul de carti, acesta devenise un viciu la moda in secolul al XVII-lea.

Situatia devenise atat de grava incat in 1783 consiliul orasului obliga toate cafenelele trebuie sa se inchida la ora 10, iar in 1784, o serie de jocuri de carti erau interzise in cafenele, din aceleasi motive. O alta incercare in acest sens o reprezinta amenzile pe care le primeau proprietarii cafenelelor daca tolerau jocul de carti in incinta in zilele de duminca sau de sarbatoare, inainte de ora 11.

Dupa  ce am stat la o cafea la una dintre terase, hai sa mergem spre Piata Libertatii. Iniţial piaţa s-a numit Piaţa de Paradă.  Odată cu izbucnirea revoluţiei  de la 1848, numele pieţei se schimba în Piaţa Libertăţii.

Pe locul unde este acum piata, a fost odinioara bazarul turcesc, iar pe locul primariei vechi (astazi facultatea de muzica), era baia turceasca. Pe fatada cladirii, in dreapta intrarii, se afla o inscriptie in limba turca, datand din secolul al XVII-lea.

Tramvaiul de epoca expus aici aminteste de faptul ca in anul 1869 la Timisoara era introdus primul tramvaiul tras de cai din Romania; in 1899 aici va fi pus în funcţiune primul tramvai electric de pe teritoriul actual al  României.

Ne indreptam apoi spre Piata Operei, redenumita Victoriei dupa revolutia din 1989. In secolul al XVII-lea si al XVIII-lea pe locul actualei pieţe se găseau fortificaţiile vechii cetăţi; la începutul secolului al XX-lea  zidurile au fost demolate, nemaifiind necesare, si pentru a permite dezvoltarea si extindere oraşului.

Dinspre Operă spre Catedrală promenada de pe dreapta se numeşte “Corso”, iar promenada opusa, continuare directă a străzii Alba Iulia, se chema “Surogat”. “Corso”  era in trecut locul de plimbare al înaltei societăţi timişorene, bine iluminat, cu restaurante şi magazine de lux.   Pe  “Surogat” se plimbau tinerii şi muncitorii; elevii nu aveau acces decât cu permisiunea şcolii, iar soldaţii trebuiau să dovedească că sunt în permisie pentru a se putea plimba aici.  Tot prim Piata Operei trecea si linia de tramvai;  abia în 1988-1989, odată cu scoaterea sinelor, a  devenit complet pietonală.

Una dintre laturile pietei e marginta de cladirea Operei si a Teatrului National. Timişoara e singurul oraş european cu 3 teatre de stat, ce prezintă spectacole în 3 limbi: Teatrul Naţional cu reprezentatii  in limba română, Teatrul German şi Teatrul Maghiar. Si pentru cei care nu se descurca cu germana sau maghiara, sa stiti ca la spectacole se asigura traducerea la casca a pieselor.

Mai facem un scurt ocol pe la castelul Huniade, initial resedinta temporara a regelui ungariei, Carol Robert de Anjou la inceputul sec XIV, si apoi l-a  gazduit pe Iancu de Hunedoara. Mai tarziu  castelul a fost reşedinţă nobiliară pentru toţi regii care până în 1552 au poposit la Timişoara si reşedinţă a beilerbeilor Paşalâcului de Timişoara. Renovat de habsburgi si transformat în cazarmă de artilerie şi depozit militar, distrus apoi de revoluţionarii maghiari in 1848, castelul este astazi muzeu si găzduieşte secţiile de istorie şi de ştiinţe ale naturii.

Ar mai fi de povestit despre timisoara: despre palatul dicasterial, cladirea cu numarul de ferestre cat zile intr-un an, copacul breslelor si legenda lui sau catedrala milenium dar turului de azistazi se va termmina la catedrala, construita 1936-1940 si inaugurata in prezenta regelui Mihai. Ridicata pe un terem mlastinos, a fost nevoie de peste 1000 de piloni adanc infiti in sol, pentru a sustine fundati. O informatie mai putin cunoscuta este faptul ca la subsol Catedrala adăposteşte un muzeu de artă bisericească bănăţeană veche,  cărţi bisericeşti rare, şi o valoroasă colecţie de icoane si picturi.  Si care bineninteles se poate vizita.

Sper ca am reusit sa va fac sa vedeti cu alti ochi locurile prin care treceti zilnic, dar pe care nu le mai observati; sper ca v-ati reamintit cateva date si fapte, si cred ca ati aflat cateva informatii noi astazi.  Si daca aveti vreodata nevoie de un ghid pentru Timisoara, stiti cum sa ma gasiti …

Discurs susţinut în cadrul unei întalniri Timişoara Toastmaters de către
Andreea Cosma