Teroare si Extaz în Brazilia

Peste 130 de oameni sunt asasinati zilnic in Brazilia, si eu… am fost acolo.

Brazilia este locul unde m-am si imbolnavit grav de o boala incurabila. Boala de care vorbesc este data de virusul GO! si se numeste Calatoriomanie. Aceasta boala are ca simptom principal, dorinta permanenta de a calatorii in locuri noi in care sa descoperi civilizatii complet diferite de cea pe care o cunosti.

Totul a inceput cand o ruda apropiata, mi-a facut invitatia de a vizita Rio-ul. Toate bune si frumoase, am facut planul, am luat biletele de avion, am studiat putin ce avem de vizitat si pe la mijlocul lui martie 2007, eu si sotia mea, am plecat! Timisoara-Munchen cu masina. Munchen –- Madrid – Rio de Janeiro cu avionul.

Am aterizat inspre miezul noptii, sleiti de puteri insa imediat ce am facut primul pas in afara avionului m-a izbit! Caldura! Umezeala! Si un puternic miros! Acolo aerul este parfumat. Oriunde te-ai afla, aromele te imbata cu un contrast izbitor. Miroase usor a mucegai sau a carne stricata intr-o combinatie fatala cu aromele puternice de portocala, papaya sau lamaie verde. Este sensational! Am ajuns la locuinta unchiului meu si ne-am dus la culcare.

Dimineata, din cauza schimbarii de fus orar, m-am trezit pe la ora 5:00 si am prins momentul in care se lumina de ziua. Am iesit pe balcon sa fumez o tigara si am inceput sa analizez zona in care locuiam. Locuinta era pe un drum serpuit ce urca dinspre zona centrala catre muntii care strajuiesc orasul. Casa in care am locuit nu era deloc mica sau saracacioasa insa peste drum, pe dealul din fata noastra se intaltau falnice, favelele din Rio. Un contrast extreme de puternic pe care il observi aproape in toate zonele orasului cu exceptia plajelor.

S-a trezit toata lumea si in timpul micului dejun, a inceput instructajul si normele de “protectia vizitatorilor”. Teroarea de a nu ajunge victimele unui jaf ne-a fost usor inoculata. Am dat jos toate verighetele, lanturile, bratarile, cerceii si ceasurile. Unchiul meu ne-a sfatuit ca atunci cand vrem sa pozam sau sa filmam, sa o facem foarte repede si apoi sa bagam aparatura electronica in geanta. Avea motive intemeiate sa spuna asta, baiatul sau a fost jefuit de 2 ori intr-un an de zile ramanand in mijlocul orasului in fundul gol la propriu.

Ne-am imbarcat in masina gazdei si am plecat in primul tur, unde altundeva decat la cel mai cunoscut simbol al Rio-ului si anume, muntele Corcovado cu al lui Cristo Redentor. Este una din cele mai inalte statui de acest tip din lume si cu siguranta, cea mai cunoscuta, datorita pozitionarii excelente. Extazul ne-a cuprins instantaneu si am tras o imparosare strasnica admirand orasul din cel mai inalt punct posibil.

Am reusit sa ne deconectam de teroarea care ne-a intrat sub piele la micul dejun si datorita multimii de vizitatori care zumzaiau in jurul statuii. Am facut multe poze si ne-am intors de data aceasta, prin mijlocul unei favele unde am putut vedea prin geamurile fumurii ale masinii, saracia lucie ce domneste in acele locuri dar si pe viitorii Pele sau Ronaldihno la antrenamentele de pe strada.

A doua zi, ne-am facut curaj si am plecat singuri sa vizitam Pao De Azucar, sau pe romaneste, capatzana de zahar care este defapt o formatiune muntoasa de o forma ciudata. La plecare mi-am lasat portofelul acasa, plecand cu doua pachete de tigari la mine, unul cu tigari si unul cu bani, tot de teama de a nu fi jefuiti. Teroarea inca nu ne dadea liniste. Ma uitam in ochii fiecarui trecator si ma intrebam daca asta poate sa fie un infractor care vrea sa ma jefuiasca?

Dupa vizita si peisajele uluitoare de la Pao de Azucar am ajuns cu trenul in partea opusa a orasului, la Maracana, pana nu demult, cel mai mare stadion din lume! Sa pui piciorul pe urma lui Pele, este de-a dreptul incredibil. Iti puteai usor imagina stadionul plin si miile de voci care canta la meciurile nationalei.

In urmatoarele zile am fost atat ziua cat si seara, pe plajele din Rio: Barra, Arpoador, Ipanema si celebra Copacabana, tot cu banii si electronicele ascunse bine. Am aflat astfel ca top-less-ul este o practica raspandita mai mult in Romania decat in Brazilia. Valurile uriase, fotbalul si grupurile de tineri care dansau capoeira pe plaja ne-au facut din nou sa ne imparosam.

Daca suntem la subiectul plaja, am sa relatez si un mic secret pe care doar cand ajungi acolo, il descoperi: celebra Copacabana, nu mai este ce era odata. Una din conductele principale de canalizare din Rio se varsa chiar in mijlocul plajei, undeva la 500 de metri in larg. Toata plaja pute de-ti muta nasul! Caatare, plaja este cunoscuta neoficial ca fiind plaja homosexualilor. Plaja se poate face pe plaja Ipanema care nu e departe de Copacabana.

Intr-una din seri, am fost invitati alaturi de gazda noastra, la ziua unei romance din Brazilia. Trebuia sa ajungem intr-o zona rezidentiala mai buna, aflata chiar langa Cidade de Deus, sau City Of God, favela care a facut subiectul filmului cu acelasi nume. Aceasta este una din cele mai perioculoase favele din Rio si cred este evident ce emotii am avut, pana am ajuns acolo. Am fost socat in momentul in care am vazut ca toata acea zona rezidentiala unde trebuia sa ajungem era imprejmuita cu sant de apa, gard electric si pazita de trupe innarmate, in 4 puncte de control.

Seara, am ajuns acasa, si fiind pe punctul de a adormi, am auzit cateva pocnituri in apropiere. Am sarit repede din pat sa vedem ce se intampla, crezand ca sunt artificii. Gazda ne-a clarificat totul, erau petarde de semnalizare folosite de capii locali ai mafiei drogurilor pentru a anuta cartierul ca a sosit marfa noua in zona. In seara urmatoare lucrurile au devenit tragice. Tot fiind pe puctul de a adormi am auzit de afara doua rafale de pistol automat foarte aproape de geamul nostru. Instantaneu ne-am aruncat pe jos. Am simtit un nod in gat si teroarea care disparuse de cateva zile, isi intrase din nou in drepturi. Au mai urmat trei rafale dupa care s-a auzit un tipat disperat de femeie care isi plangea sotul sau copilul.

In noaptea aceea am adormit foarte greu dar mi-a si trecut destul de repede fiindca in ziua urmatoare am fost la Plataforma, o sala de spectacole foarte intima in care istoria dansului Brazilian ne-a fost expusa in doua ore de spectacol. De la dansurile si instrumentele traditionale, pana la samba contemporana sau costumele de carnaval, toate au fost prezentate impecabil.

Plecarea a fost trista. Am mai fi stat vre-o luna pe acolo insa i-am promis prietenului nostru de acum, Rio de Janeiro, ca ne vom intoarce sa-l revedem.

Am auzit si un banc cu tenta locala cat eram acolo:

Cica un fermier din sudul Braziliei, numit prin partile locului: gaucho, statea la un bar cu un smecheras din Rio de Janeiro si se cinsteau cu o Caipirinha.

Gaucho zice: ” Noi, in sud, suntem barbati! Barbati adevarati! 100% barbati! ”

” Mmmm,” zice tipul din Rio, ” interesant. Noi, in zona noastra suntem 50% barbati si 50% femei si chiar ne place sa fie asa. ”

Recomand oricui sa viziteze Brazilia, este o tara fascinanta. In cazul meu a creat dependenta de calatorii. Vizitati-o cu mintea si bratele deschise, insa aveti grija cu bijuteriile si ramaneti pe cat posibil in zonele turistice iar pentru cei care vor sa afle mai multe detalii despre aspectele picante ale vietii de noapte din Rio de Janeiro, ii invite sa ma contacteze personal.

Discurs susţinut în cadrul unei întalniri Timişoara Toastmaters de către
Andrei Son